The girl and the boy (the saddest words a boy ever told me)

The girl: Run away with me!
The boy: I'll run away alone...
The girl: Alone?
The boy:...alone...to you. I'll visit the town to see you. I'll look at you from my motorcycle...making sure you don't see me. And then run away again...to nowhere.
The girl: Will you hide?
The boy: I'll hide and run away, leave you behind...taking the road to nowhere. And get old on the road...and then return to see you again…all grown up, with kids and a loving husband.
The girl: Will that view make you happy?
The boy: I'd shed a tear on my old, long forgotten face and then ride again in the sunset...never to be seen again. But, yes, I'll be happy, happy that you found a true loving man…not a weak, coward man like me.
The girl: The only man I want beside me is you...only you...

Jane si William

Jane stia ca iubirea sincera poate schimba intru totul viata unui om, ca ea poate interveni acolo unde exista suferinta si singuratate si le poate inlocui.
Aceasta seara avea sa fie foarte importanta pentru ea. Se intalnea in sfarsit cu el. Nu se vazusera pana atunci. Era o seara emotionanta pentru amandoi.
Isi alesese bine tinuta, astfel incat sa nu para nici prea incarcata si nici prea stearsa. Isi prinse parul intr-un coc elegant si apoi se grabi catre cuier pentru a-si alege pantofii care sa se potriveasca perfect tinutei. Urmau sa ia cina la un restaurant si era absolut necesara adoptarea unui stil vestimentar mai elegant. Nu trebuia sa dezamageasca nici prin tinuta si nici prin comportament. Acest lucru si-l fixase in minte si era decisa sa faca o impresie buna.
Avea emotii, insa acestea nu faceau decat sa ii dea o stare de agitatie si de inconfort care nu ar fi fost deloc benefica, asa ca se hotarase sa le inlature.
A luat un taxi si era nerabdatoare sa ajunga la restaurant.
Aparent, s-ar crede ca o poveste de dragoste pe internet nu se poate forma, insa in cazul ei si al lui William nu era asa. Inca de la inceput a-i fi putut observa cat de pline de stralucire erau replicile lor. Vorbeau de parca s-ar fi stiut de o viata, vorbeau cu o usurinta remarcabila.
Ajunse in fata restaurantului si se opri putin inainte de a pasi in interior unde el o astepta.
- Linisteste-te, Jane! isi spuse ea in gand. Nu e ca si cand ai savarsi o infractiune. Nu iti mai face atatea griji! Totul o sa fie bine!
Respira adanc si apoi intra. Il vazuse chiar acolo, la o masa din colt, langa un buchet de crini. Stia ca erau florile ei preferate si era un gest frumos ca s-a gandit sa ii faca un astfel de cadou. De fapt, cel mai mare si frumos cadou pe care i-l putea face, i-l daruise deja. Era vizita pe care i-o facuse in seara aceea. Ce alta minune vrei sa ti se intample mai mult si mai mult, daca sa ai langa tine omul la care tii cel mai mult, persoana care stie sa te faca sa zambesti in fiecare moment in care iti vorbeste, cel a carui voce doresti sa o auzi tot timpul? Acum Jane avea ocazia sa ii zareasca pentru prima data privirea plina de farmec si sa ii priveasca zambetul. Acest sentiment nu il traiesc decat cei care sunt partasi unor astfel de povesti. Chiar daca a inceput ca una virtuala ce nu se anunta promitatoare si nici transpusa in planul real, povestea lor a evoluat si acum aveau sansa sa vada fiecare, pe chipul celuilalt cum emotiile se exprima cu ajutorul gesturilor, sa observe reactiile la fiecare atingere sau privire.
Se apropie usor de masa si vazu cum el o astepta nerabdator.
- Buna! ii spuse ea.
- Buna! saluta el si se ridica si ii cuprinse mana intr-a lui si apoi ii saruta obrajii. Se puteau sesiza emotiile. Era putin agitat, insa Jane il invita sa se aseze amandoi pe scaune.
- Da-mi voie sa iti spun ca tinuta ta de asta seara este uimtitoare. Se potriveste cu decorul restaurantului; ii zise el.
- Multumesc! replica ea.
Nu era tocmai o replica buna pentru inceputul converstiei, insa avea incredere ca totul va iesi absoult perfect, asa cum visasera ei.
- Nu imi vine sa cred ca in sfarsit esti aici! adauga ea dupa cateva secunde.
Aceasta replica fusese suficienta pentru ca sa starneasca aparitia zambetului lui. Era de-a dreptul incantator. El era tot ceea ce ea isi putea dori. Amuzant, inteligent, o placea asa cum era ea.
- Am asteptat atat de mult clipa asta, amandoi; adauga el. Si acum e reala.
- Si cand te gandesti ca tu voiai sa renunti sa ma mai intalnesti. Mai tii minte ziua aceea in care mi-ai spus ca vrei sa fim doar prieteni? Numai eu stiu cat am suferit atunci. Cat de rau mi-a parut pentru ca tu credeai ca sentimentele mele nu sunt sincere...
El o lua de mana si i-o stranse usor si spoi spuse:
- Sa uitam de ce a fost. Acum suntem aici, fermecati de sentimentele puternice pe care le traim in seara aceasta.
Au fost discutii lungi purtate in acea seara, o seara intr-adevar magica pentru amandoi. Au asteptat-o de mult timp.
- Acum pot sa spun ca tu ma faci sa ma simt complet. Iubesti, emani iubire, esti adorabila si imi placi foarte mult.
- Acum nu mai avem de ce sa fim tristi. Visul nostru a devenit in sfarsit realitate.
Terminase cina si apoi se hotari sa plece la o scurta plimbare in miez de noapte.
- Vreau sa iti spun ceva! ii zise ea.
- Ce anume vrei sa imi spui?
- E minunat cum razele lunii isi gasesc refugiul in privirea ta, facandu-ti ochii sa straluceasca precum doi astrii.
El o imbratisa si apoi ii sopti la ureche:
- Stii ca nu am dorit sa spun asta pana acum pe messenger, am vrut mai degraba sa iti soptesc: Sunt indragostit de tine, Jane.
- Eu nu am incetat nicio clipa sa te indragesc. Ai fost si esti al meu Luceafar! replica ea.
Apoi, se oprira amandoi in loc si el se apropie de ea si ii saruta usor buzele, ca si cum o adiere usoara de vant le-ar fi strabatut.
Simtira atunci amandoi cum iubirea lor se materializase prin acel sarut.
Ea stia ca el este barbatul care i s-ar potrivi cel mai bine si nu avea sa renunte la iubirea ei pentru el pentru nimic in lume.


Din pacate, adevarul acestei povesti este facut din contradictie.
Jane si William nu s-au intalnit niciodata. Ar fi fost frumos sa experimenteze toate acele trairi, fara sa le pese pentru un moment de ce era in jurul lor. Sa fie pentru o clipa doar ei si luna care sa ii vegheze si sa le protejeze iubirea.
Jane inca tine la William si el va fi mereu o parte din Raiul ei.
Sa le fi jucat oare destinul o festa, sau este oare adevarat ca le-a fost sortit sa se cunoasca pentru ca intre ei sa se poata naste o frumoasa poveste?
Aceasta e o enigma ce probabil nu va fi dezlegata niciodata, deoarece William a incetat sa traiasca in acest vis, renuntand la el si alegand sa traiasca in realitatea cruda a oamenilor obisnuiti.

Din pricina iubirii

Din pricina iubirii
Astazi ma simt pierduta.
Esenta amagirii
In inima- mi se- afunda.

Nu- mi da ragaz o vreme
Imprastie speranta.
Profund sufletu- mi geme;
Se stinge insasi viata.

1) Departe sunt de tine.

Stau singură lângă foc

Şi imi petrec în minte

Viaţa- mi făr’ de noroc.

2) Credeam că- n astă viaţă

Nu voi putea găsi

Un băiat lângă care

Să simt că pot iubi.

3) Te- am cunoscut pe tine

Şi ştiu că m- ai rugat

Să- ţi fiu mereu aproape,

Dar eu te- am refuzat.

4) Acum îmi pare rău;

Atunci n- am realizat

Că tu eşti cel cu care

Să fiu, îmi este dat.

5) Am sufletul pustiu

Şi inima îmi plânge.

Nu pot să mai trăiesc;

Speranţa mi se frânge.

6) Ascultă ce îţi spun

Eu te vreau doar pe tine

Căldura să ţi- o simt

Să te ştiu lângă mine.

7) Nu voi uita nicicând

Vorbele tale sfinte

Le voi purta în suflet,

În inimă şi- n minte.

8) Nu pot petrece- o clipă

Fără să mă gândesc

Distanţa ne desparte,

Dar eu tot te iubesc.

9) Ascultă glasul meu

Şi inima- mi cum bate

Vreau sa fiu lângă tine,

Nu să te ştiu departe.

10) Acceptă- mi dragostea

Pe care- acum o simt

Îţi spun doar adevărul

Nu am de ce să mint.

11) Întoarce- te la mine

Vreau să fim împreună

Parfumul să ţi- l ştiu

Să ne ţinem de mână.

12) Ştiu că mult ţi- am greşit

Dar ştii ca te iubesc

Eu nu vreau să mai sufăr,

Nu vreau să m- amăgesc.

13) Îmi cer din nou iertare

Cu gândul sunt la tine

Şi iarăşi te întreb:

"Mai vrei să fii cu mine?”

14) Ce e în sufletu- ţi

Numai tu poţi să vezi

Dar ale mele vorbe

Te rog, ca să le crezi.

15) Răspunsul îl aştept

Decizia- ţi aparţine

Gândeşte- te la ea,

Gândeşte- te la mine.

16) Vezi cine vrei să- ţi fie

De inimă- ţi aproape

Cine să te vegheze

Cu gândul zi şi noapte.

Iubite, dulcea mea lumina

Iubite, dulcea mea lumina
De chipul tau senin si bland
Nu ma pot odihni in tihna.
Iubesc cum n-am iubit nicicand.

Iubite, marea mea speranta
Doar tu cu glasul tau vrajit
Ai reusit sa dai viata
Sufletului meu ratacit.

Acum stiu ce- nseamna "iubire"
Acum simt cum e sa- ti doresti
Sa fii mereu langa cel care
Te face zilnic sa zambesti.

" Stiu ca e mult prea devreme sa o spun, dar o voi spune. Te iubesc!"
Ii stranse mana cu putere si ii marturisi aceste cuvinte. Ea ramase surprinsa de vorbele lui. Ii raspunse: "E prea devreme...".
El ii mangaiase apoi obrazul udat de picaturile ploii care tocmai incepuse si ii saruta fruntea. Apoi adaugase: " Eu vreau sa fiu cu tine mereu! Tot timpul te am in gand!"
"Tu esti primul si ultimul gand din mintea mea!" ii spuse ea.
" Lasa- ma sa te iubesc! Lasa- ma sa iti arat ce simt cu adevarat pentru tine! Lasa- ma sa fiu ingerul tau!".
El ii ceru aceste lucruri si astepta ca ea sa ii accepte dragostea. O stranse cu putere in brate, incat ii simti bataile alerte ale inimii. Erau bataile dragostei ce isi lasase amprenta asupra sufletului ei inocent. Era o altfel de iubire ce simtea acum. O iubire ce se manifesta cu repeziciune cucerind- o precum o armata de soldati cuceresc un teritoriu neaparat. Asa era si inima ei, un teritoriu neatins inca de magia puternica a dragostei si nepatruns de flacara pasiunii. Nu ar fi crezut ca avea sa simta vreodata asa ceva.
" Te las cu o conditie" ii spuse razand. "Trebuie sa- mi promiti ca vei fi sincer cu mine tot timpul, ca ma vei respecta si ca ma vei iubi cu tot dinadinsul."
" Te voi iubi pentru eternitate!" replicase el. Apoi o lua in brate si o sarutase cu atata pasiune, incat amandoi simtira pentru cateva clipe ce inseamna cu adevarat fericirea sufleteasca.
Era primul lor sarut si ar fi vrut sa stea asa impreunati pe vecie.

Nu vreau nimic altceva in afara de tine

Ora 7 dimineata.
Ea se trezeste pentru a se pregati sa plece la facultate. E destul de devreme, insa are cateva lucruri de organizat. Plus ca trebuie sa realizeze si un proiect pentru saptamana care urmeaza, asa ca nu trebuie sa isi uite permisul de la biblioteca. Trebuie sa se documenteze.
Parul ii sta in toate directiile, deoarece si- l spalase cu o seara in urma. Intodeauna, cand se pregateste pentru scoala petrece destul de mult timp in fata oglinzii pentru a se aranja. Acesta nu este, desigur un lucru rau, deoarece o femeie trebuie sa se respecte si prin asta se intelege faptul ca este necesar ca ea sa se ingrijeasca de propriul aspect.
Este o tornada in mintea ei: proiecte, pregatirea pentru examene, probleme de matematica, definitii etc.
S- a pregatit si acum se indreapta spre usa. Coboara scarile si se grabeste spre facultate.
Cand paseste in curtea acesteia, il vede pe el. Se opreste putin si il priveste. El se intoarce brusc si se uita la ea. Pentru o secunda amandoi se privesc ca si cum atunci s- ar fi vazut pentru prima data. Apoi el pleaca impreuna cu colegii lui de grupa.
Ea clipeste de cateva ori cu o viteza mai mare decat de obicei, ca si cand ar vrea sa se trezeasca dintr- un vis.
"- Nu se poate asa ceva! isi spune ea in gand. Nu pot sa ma indragostesc. Am atatea de facut. Dragostea nu ar face altceva decat sa imi incurce planurile. "
Porneste apoi spre sala de curs.
El sta pe randul din mijloc si vorbeste cu o colega. Ea se indreapta spre prietenele ei care stateau si ele pe acelasi rand. Se uita la el in timp ce trece pe langa banca lui si el o observa si o saluta, apoi continuandu- si discutia.
Dupa cateva minute se ridica din banca si se indreapta spre usa.
"- Ninge!" spune el cand se intoarce in clasa.
A iesit si ea sa vada primii fulgi de nea. El zambeste tot timpul si ei ii e greu sa nu ii admire zambetul. Ii e greu sa se fereasca de privirea lui. Se lasa incet cuprinsa de magia zapezii si se indreapta spre el si, fara sa respire ii spune:
"- De Craciunul asta te vreau pe tine!"
El incepe sa rada, insa nu cu ironie, ci aratand ca ii plac acele vorbe rostite de ea.
Folosind un ton destul de apasator, adauga:
"- Uite ce e, nu am planuit sa ma indragostesc. Adica, am atatea pe cap, incat...In fine, ai reusit intr- un timp scurt sa ma faci sa uit complet de restul oamenilor. Unii au ajuns sa creada ca sunt surda, deoarece nu le raspund imediat atunci cand ma intreaba ceva. Vezi cate ai facut? Dar stii care a fost lucrul care m- a zapacit de tot? A fost zambetul tau. Am ajuns sa il vad peste tot. Nu vreau nimic altceva in afara de tine."
El ii spune sa taca si apoi ii zambeste.
"Dragut discurs! o complimeteaza. Eu m- as fi rezumat, insa, la 3 cuvinte: Te plac mult. Si as mai fi facut si asta." Se intinde spre ea si o saruta usor pe obraz.
" Asta e doar inceputul. Cuvintele or sa vina pe parcurs. Or sa fie din ce in ce mai multe si se vor impleti cu cateva gesturi care vor duce la intalnirea profunda a sufletelor noastre. Si eu te plac, apropo."
Apoi cei doi se indreapta spre clasa zambind.