Nu pot!

Nu pot sa fac pasul asta, nu pot sa o iau de la capat ... Pur si simplu NU POT!
Probabil sunt mai lasa decat credeam.
Daca m-ai vedea acum, te-ai enerva teribil si mi-ai zice: "Copila, trezeste-te! Revino-ti!".
Dar nici macar nu mai esti aici ...
La naiba!!! Am ajuns o umbra. Nu ma mai recunosc. Parca mi-ar fi smuls cineva sufletul si l-ar fi terfelit prin mizerie si suferinta ...

Eu si Iona

Ma aflu in deplina singuratate sufleteasca ...
Ma chinuie, ca si pe Iona, dorinta de a renaste.
Daca s-a intampla acest lucru, cu siguranta mi-as trai noua viata cu mai multa intensitate si cu mai putine temeri. N-as mai fi atat de naiva si as pune un gratar la intrarea in sufletul meu ca sa nu intre nimeni cu cutitul in el.
Dar, cum acest lucru nu se poate intampla, o sa imi traiesc in continuare viata asta mizerabila ce mi-a fost data si probabil ca o sa sufar iar si iar din cauza unor lucruri sau a unor oameni ce poarta in suflete prea multa rautate.
Si o sa continui sa imi umplu mintea cu ganduri sumbre, simboliste. O sa imi afectez in continuare sufletul cu diferite emotii demonice sau dorinte macabre. Poate asa il eliberez de trupul in care este captiv si il las pe acesta sa paseasca in ... inexistenta ...

Prea multe ...

Imi sprijin capul in maini si oftez ...
E totul pierdut, nu mai sunt sperante ...
NU voi mai iubi nicicand!
S-a mai frant o bucata din inima mea ...
In curand nu o sa mai exist, cred. Ma macina prea multe ganduri, am prea multe sentimente... practic, prin tot ceea ce fac sau simt ma distrug pe mine ...

Regrete ...

Zi de zi ma lupt cu mine insami ... port o lupta interioara prin care imi impun sa supravietuiesc crudului destin ce mi-a fost dat...
... si o sa ajung intr-un punct in care nu o sa mai pot lupta, in care nu o sa ma mai pot salva ...
O sa ajung la capat de drum si o sa astept sa mi se scurga din vene ultimul strop de viata, ultima farama de speranta ...
O sa fiu un nimeni intr-o lume de nimicuri.
Atunci, cand clipa va veni, o sa imi asez capul pe perna si voi varsa o ultima lacrima si aceea va fi pentru ca nu am reusit sa simt iubirea strabatandu-mi fiecare parte din trup, pentru ca nu m-a cuprins inca flacara pasiunii, pentru ca nu i-am putut simti langa mine trupul in fiecare dimineata ...
O sa mor pustiita, dezgolita de sentimente pozitive ... Mintea o sa imi fie intunecata de prea multe ganduri si obrajii invadati de prea multe lacrimi ...
Am trait o viata solitara ...

Singura ...

Singuratatea ma macina. E singurul lucru de care ma tem cu adevarat.
O sa fiu gasita zacand, sugand ultima picatura din viata, undeva pe o alee intunecata la o ora tarzie si stand culcata pe pamantul rece.
Si o sa fiu singura, fara nimeni langa mine care sa isi doreasca sa raman in viata, care sa strige dupa ajutor...
Nu o sa fie nimeni care sa imi ofere un ultim sarut...

Fara cuvinte ...

De ce uneori nu zici nimic?
Uneori formulezi propozitii prea scurte. E ca si cum ti-ai limita discursul. Ar trebui sa spui totul asa cum iti vine in minte, fara sa ascunzi anumite lucruri de mine.
Cateodata vorbesti astfel incat ma faci sa cred ca exista vreun mesaj codat pe care il pui cu grija in vorbele tale si pe care ai vrea sa nu il decodific ...
Ar trebui sa ai incredere in mine.

Cand nu esti tu...

Cand nu esti tu, sunt numai umbre in jurul meu. Cand petrec ceva timp vorbind cu tine, parca sunt altcineva, parca ma vindec de sentimentele incarcate de intuneric ce imi bantuie uneori mintea si inima.
Chestia ciudata e ca mi-ai intrat in suflet si nu pot sa te scot deloc de acolo. Nici daca as incuia toate amintirile cu tine intr-un dulap pecetluit cu mii de incuietori.
Crede-ma ca am incercat asta odata si nu a mers... E asa de ciudat modul in cre mi te afisezi in fata ochilor de fiecare data cand am nevoie de cineva care sa ma asculte... E doar o simpla iluzie, dar, chiar si asa, ma ajuta sa merg mai departe...

Stai! Ce tot spun eu aici?!
Iubirea e platonica...nici nu stiu de ce mai vorbesc despre ea. Eu eram cea care statea impotriva ei. A trebuit sa apari tu si sa darami zidul ala din fata mea care ma mentinea intacta.
Acum m-a lovit iubirea asta ciudata, de care nu mai pot sa scap...