Regres ...

Regres ...
Totul e haotic.
Incep toate sa se autodistruga.
Toate iluziile incep sa se naruie, zambetul se sterge, sufletul dispare si el ...
Daca ai putea patrunde acolo, in el, ai vedea un adevarat masacru ... sentimentele se lovesc intre ele, se agita, se ciocnesc ...
Peretii inimii mele nu mai rezista; incep sa se descompuna ...
Si nu va mai fi nimeni care sa ii refaca ...
O sa ajung la un moment dat sa nu mai stiu de mine, sa mi se para ca sunt o epava, sa imi doresc sa dispar ... pentru totdeauna!

Umbra ...

Umbra este adanca
pentru cei care vor
intr-adevar sa o vada.
Te cuprinde incet.
Odata ce te afunzi in ea,
toata lumea ta interioara
se intuneca
si apoi se descompune.
Demoni sunt pretutindeni.
Ei te asteapta
dincolo de barierele luminii.

Inger pierdut ...

Inger pierdut, aripile iti sunt frante;
Te-ai prabusit intr-un abis macabru
Nu mai gasesti puterea de-a merge inainte,
Moartea te va cuprinde; vei deveni un astru.

Pasesti in intuneric, umbra ti se largeste
Fortat esti sa iti accepti cruda soarta
Simti lumina din suflet cum ti se risipeste
Esti gol pe dinauntru si inima ti-e moarta.

Cateodata ...

Cateodata sunt prea tacuta, prea retrasa, desi nu ar trebui sa fiu asa.
Alteori, nu ma mai opresc din vorbit si ajung sa ii enervez pe cei din jur cu acest lucru.
Cateodata nu suport niciun zgomot sau nu doresc sa vad pe nimeni.
Alteori dau drumul tare la muzica si incep sa cant ca si cand galagia pe care o fac, m-ar elibera de o oarecare stare ce imi strabate fiinta prin interior.

Daca stau bine sa ma gandesc, zace in mine un vortex al paradoxurilor ... Sunt un fel de soare negru sau un fel de umbra luminoasa ... Nici eu nu stiu exact ce sunt ...

Nu pot!

Nu pot sa fac pasul asta, nu pot sa o iau de la capat ... Pur si simplu NU POT!
Probabil sunt mai lasa decat credeam.
Daca m-ai vedea acum, te-ai enerva teribil si mi-ai zice: "Copila, trezeste-te! Revino-ti!".
Dar nici macar nu mai esti aici ...
La naiba!!! Am ajuns o umbra. Nu ma mai recunosc. Parca mi-ar fi smuls cineva sufletul si l-ar fi terfelit prin mizerie si suferinta ...

Eu si Iona

Ma aflu in deplina singuratate sufleteasca ...
Ma chinuie, ca si pe Iona, dorinta de a renaste.
Daca s-a intampla acest lucru, cu siguranta mi-as trai noua viata cu mai multa intensitate si cu mai putine temeri. N-as mai fi atat de naiva si as pune un gratar la intrarea in sufletul meu ca sa nu intre nimeni cu cutitul in el.
Dar, cum acest lucru nu se poate intampla, o sa imi traiesc in continuare viata asta mizerabila ce mi-a fost data si probabil ca o sa sufar iar si iar din cauza unor lucruri sau a unor oameni ce poarta in suflete prea multa rautate.
Si o sa continui sa imi umplu mintea cu ganduri sumbre, simboliste. O sa imi afectez in continuare sufletul cu diferite emotii demonice sau dorinte macabre. Poate asa il eliberez de trupul in care este captiv si il las pe acesta sa paseasca in ... inexistenta ...

Prea multe ...

Imi sprijin capul in maini si oftez ...
E totul pierdut, nu mai sunt sperante ...
NU voi mai iubi nicicand!
S-a mai frant o bucata din inima mea ...
In curand nu o sa mai exist, cred. Ma macina prea multe ganduri, am prea multe sentimente... practic, prin tot ceea ce fac sau simt ma distrug pe mine ...