Sumbru ...

Sumbru ... totul in jurul meu mi se pare asa.
E ca si and lumea intreaga si-ar fi pierdut esenta. Nimeni nu mai cunoaste adevaratele valori ale vietii, nu mai stie cum sa pretuiasca sentimetele pure. Oamenii se urasc intre ei, se distrug, isi arunca niste vorbe lipsite de sens, de relevanta, de intelepciune ...
Si parca acum toti incep sa devina transparenti, sa se tranforme in niste spirite ... care se afla in cautare de ... nimic ...

Abis ...

Uneori simt cum se crapa pamantul de sub picioarele mele si cum ma prabusesc intr-un abis nestiut de mine, un abis al pierzaniei.
Atunci, parca toate gandurile mele fug si imi lasa mintea prada intunericului. Apoi incep sa ma desir ca un pulover zdretaros si ros de molii. Mainile si picioarele mi se frang, chipul incepe sa se descompuna. Raman ... fara nimic ...

Bestia

Uneori am senzatia ca sunt precum un microb si ca toti incearca sa ma elimine.
Cateodata nu sunt luata in serios, desi stiu ca ceea ce spun se bazeaza pe argumete solide.
Alteori sunt luata peste picior si culmea, de niste oameni care nu sunt deloc superiori mie.
La un moment dat, vor face cunostinta cu Bestia ...

Regres ...

Regres ...
Totul e haotic.
Incep toate sa se autodistruga.
Toate iluziile incep sa se naruie, zambetul se sterge, sufletul dispare si el ...
Daca ai putea patrunde acolo, in el, ai vedea un adevarat masacru ... sentimentele se lovesc intre ele, se agita, se ciocnesc ...
Peretii inimii mele nu mai rezista; incep sa se descompuna ...
Si nu va mai fi nimeni care sa ii refaca ...
O sa ajung la un moment dat sa nu mai stiu de mine, sa mi se para ca sunt o epava, sa imi doresc sa dispar ... pentru totdeauna!

Umbra ...

Umbra este adanca
pentru cei care vor
intr-adevar sa o vada.
Te cuprinde incet.
Odata ce te afunzi in ea,
toata lumea ta interioara
se intuneca
si apoi se descompune.
Demoni sunt pretutindeni.
Ei te asteapta
dincolo de barierele luminii.

Inger pierdut ...

Inger pierdut, aripile iti sunt frante;
Te-ai prabusit intr-un abis macabru
Nu mai gasesti puterea de-a merge inainte,
Moartea te va cuprinde; vei deveni un astru.

Pasesti in intuneric, umbra ti se largeste
Fortat esti sa iti accepti cruda soarta
Simti lumina din suflet cum ti se risipeste
Esti gol pe dinauntru si inima ti-e moarta.

Cateodata ...

Cateodata sunt prea tacuta, prea retrasa, desi nu ar trebui sa fiu asa.
Alteori, nu ma mai opresc din vorbit si ajung sa ii enervez pe cei din jur cu acest lucru.
Cateodata nu suport niciun zgomot sau nu doresc sa vad pe nimeni.
Alteori dau drumul tare la muzica si incep sa cant ca si cand galagia pe care o fac, m-ar elibera de o oarecare stare ce imi strabate fiinta prin interior.

Daca stau bine sa ma gandesc, zace in mine un vortex al paradoxurilor ... Sunt un fel de soare negru sau un fel de umbra luminoasa ... Nici eu nu stiu exact ce sunt ...