Nu vreau nimic altceva in afara de tine

Ora 7 dimineata.
Ea se trezeste pentru a se pregati sa plece la facultate. E destul de devreme, insa are cateva lucruri de organizat. Plus ca trebuie sa realizeze si un proiect pentru saptamana care urmeaza, asa ca nu trebuie sa isi uite permisul de la biblioteca. Trebuie sa se documenteze.
Parul ii sta in toate directiile, deoarece si- l spalase cu o seara in urma. Intodeauna, cand se pregateste pentru scoala petrece destul de mult timp in fata oglinzii pentru a se aranja. Acesta nu este, desigur un lucru rau, deoarece o femeie trebuie sa se respecte si prin asta se intelege faptul ca este necesar ca ea sa se ingrijeasca de propriul aspect.
Este o tornada in mintea ei: proiecte, pregatirea pentru examene, probleme de matematica, definitii etc.
S- a pregatit si acum se indreapta spre usa. Coboara scarile si se grabeste spre facultate.
Cand paseste in curtea acesteia, il vede pe el. Se opreste putin si il priveste. El se intoarce brusc si se uita la ea. Pentru o secunda amandoi se privesc ca si cum atunci s- ar fi vazut pentru prima data. Apoi el pleaca impreuna cu colegii lui de grupa.
Ea clipeste de cateva ori cu o viteza mai mare decat de obicei, ca si cand ar vrea sa se trezeasca dintr- un vis.
"- Nu se poate asa ceva! isi spune ea in gand. Nu pot sa ma indragostesc. Am atatea de facut. Dragostea nu ar face altceva decat sa imi incurce planurile. "
Porneste apoi spre sala de curs.
El sta pe randul din mijloc si vorbeste cu o colega. Ea se indreapta spre prietenele ei care stateau si ele pe acelasi rand. Se uita la el in timp ce trece pe langa banca lui si el o observa si o saluta, apoi continuandu- si discutia.
Dupa cateva minute se ridica din banca si se indreapta spre usa.
"- Ninge!" spune el cand se intoarce in clasa.
A iesit si ea sa vada primii fulgi de nea. El zambeste tot timpul si ei ii e greu sa nu ii admire zambetul. Ii e greu sa se fereasca de privirea lui. Se lasa incet cuprinsa de magia zapezii si se indreapta spre el si, fara sa respire ii spune:
"- De Craciunul asta te vreau pe tine!"
El incepe sa rada, insa nu cu ironie, ci aratand ca ii plac acele vorbe rostite de ea.
Folosind un ton destul de apasator, adauga:
"- Uite ce e, nu am planuit sa ma indragostesc. Adica, am atatea pe cap, incat...In fine, ai reusit intr- un timp scurt sa ma faci sa uit complet de restul oamenilor. Unii au ajuns sa creada ca sunt surda, deoarece nu le raspund imediat atunci cand ma intreaba ceva. Vezi cate ai facut? Dar stii care a fost lucrul care m- a zapacit de tot? A fost zambetul tau. Am ajuns sa il vad peste tot. Nu vreau nimic altceva in afara de tine."
El ii spune sa taca si apoi ii zambeste.
"Dragut discurs! o complimeteaza. Eu m- as fi rezumat, insa, la 3 cuvinte: Te plac mult. Si as mai fi facut si asta." Se intinde spre ea si o saruta usor pe obraz.
" Asta e doar inceputul. Cuvintele or sa vina pe parcurs. Or sa fie din ce in ce mai multe si se vor impleti cu cateva gesturi care vor duce la intalnirea profunda a sufletelor noastre. Si eu te plac, apropo."
Apoi cei doi se indreapta spre clasa zambind.

De as avea curajul sa iti spun ce simt...

De multe ori ni se intampla sa nu avem curaj sa spunem ceea ce simtim. Nu avem taria de a sta in fata persoanei de care ne- am indragostit pentru a- i spune ce repetam mereu in gand, ce ii marturisim in visele pe care ni le imaginam in noapte. In aceasta situatie a nu avea curaj nu inseamna a fi las, ci mai degraba a avea o retinere. Exista mereu teama ca sentimentele persoanei respective nu pot fi asemenea celor pe care le traim noi. Insa, evident, nu putem sta degeaba. Trebuie sa facem ceva pentru a afla acest lucru, pentru a descoperi daca traim aceleasi simtaminte. Trebuie sa spunem intotdeauna ce sa simtim.

Mie imi lipseste curajul. Imi place de el, dar sa ma duc pur si simplu sa ii spun acest lucru in fata, ar fi foarte greu: "Stau acum in fata ta, avand inima deschisa si sperand ca vei intelege ceea ce voi urma sa marturisesc. Ai un zambet tare dragut! Mi- a atras atentia de multe ori, insa niciodata nu am avut curajul sa te complimentez pentru asta. E ceva la tine care ma face sa zambesc. E ca si cand tu ai raspadi energie celor din jurul tau prin zambetele pe care le daruiesti lor."

Ce simplu e sa scriu aici ce i- as spune, insa e foarte greu sa ii marturisesc asta in persoana.
" Te plac foarte mult. Stii...as vrea sa fiu in preajma ta tot restul vietii mele. Te pricepi atat de bine sa ii faci pe altii sa se inveseleasca. E ca si cand intreaga lume s- ar schimba in jurul tau, datorita faptului ca zambesti. Doar pentru ca ma faci sa uit de tot si sa ma amuz teribil mai ales la orele de mate cand esti precum un mic Einstein care incearca sa gaseasca explicatii la toate, te plac atat de mult, atat de mult incat as da mereu timpul inapoi doar ca sa iti vad zambetul si as canta toata ziua despre dragostea pe care ti- o port."

Nu as avea curaj nici sa ma uit fix in ochii lui daca as spune asa ceva.

" In final vreau sa mai adaug atat: Esti cea mai minunata persoana pe care am cunoscut- o vreodata!"

Poate intr- o zi voi putea sa ii spun toate acestea lui, celui care doar cu un zambet poate face ceea ce altii trudesc ani de zile pentru a duce la indeplinire.

Cantecul Melaniei

"Oare voi avea vreodata curajul sa ii spun ce simt pentru el?"
Aceasta este intrebarea pe care Melania si- o punea in fiecare zi a saptamanii, in fiecare secunda si asta de cand l- a cunoscut pe Tudor. Nu se gandea ca va ajunge sa se indragosteasca de un baiat in felul acesta. Isi umpluse jurnalul de cantece de dragoste, pe care, bineinteles le scrisese pentru el. Ajunsese sa ii placa la scoala chiar mai mult decat ii placea inainte, acest lucru datorandu- se pasiunii ei pentru Tudor.
Intr- o zi, inima i se franse in doua. Aflase ca Lena, o colega de clasa, era prietena lui. Acest fapt tulbura echilibrul sufletesc al Melaniei. Se decise sa cerceteze valoarea de adevar a acestui fapt pe care il luase la cunostinta. Si ce sursa de informare este mai buna decat insusi Tudor? El era singurul care ar fi spus adevarul. Era totusi o intrebare dificila si ii era teama sa nu fie putin indiscreta. Stia, totusi, ca Tudor era un baiat de incredere si ca ar fi fost putin probabil ca el sa nu doreasca sa ii raspunda. Isi lua inima in dinti si il chestiona.
„ Avem o legatura mai speciala.” Acesta fu raspunsul lui Tudor. Daca stai sa analizezi aceasta afirmatie realizezi dupa scurt timp ca o legatura speciala inseamna acelasi lucru cu relatie. Ce mai era de facut acum? Se parea ca se avantase intr- un taram care deja fusese ocupat de respectiva „ Lena”, care parea ca nu dorea sa se lipseasca de drepturile de proprietate.
Miercuri avea o ora de muzica. Cand ii veni randul sa cante, lua chitara in mana si ii spuse profesorului: „As dori sa cant o melodie compusa de mine pentru cineva deosebit, care din pacate, are o legatura speciala cu altcineva.” Imediat ce auzi versurile cantecului, toti ramasera uimiti, in special Tudor. Erau niste versuri minunate puse pe o melodie linistitoare. In ochii Melaniei incepusera sa isi faca aparitia niste lacrimi argintii. Interpreta cantecul cu suflet, mai ales pentru ca vroia ca acesta sa provoace o reactie.
Dupa ora, Tudor veni la ea si ii spuse: „ Frumos cantec! Imi pare rau, totusi, pentru ca suferi. Baiatul pentru care ai scris cantecul trebuie sa fie orb. Nu oricine are privilegiul de a- i fi dedicate astfel de cantece. Pacat de el ca nu stie sa aprecieze asemenea valori.”
Drept raspuns, Melania ar fi zis: „ Pentru tine am scris cantecul”, insa nu a facut asta, raspunzandu- i: „ Nu- i nimic. Am vrut doar sa stie ce simt eu pentru el. Acum a aflat.”
„ A aflat? intreba Tudor curios. E de la noi din clasa? Il cunosc?”
Melania fugi de indata. Nu dorea ca cel pe care il indragea sa isi dea seama ca despre el era vorba in cantecul ei.
„Melania, stai! Spune- mi, te rog!”
Melania alerga pana la poarta scolii, unde se opri brusc, ochii fiindu- i navaliti de lacrimi. Isi dadu seama ca, poate nu facuse cea mai buna alegere cantand acel cantec. Acum era rapusa de prea multe emotii. Isi sterse ochii de lacrimi si se indrepta spre casa. Daca ar mai fi participat si la celelalte ore, cu siguranta ca intrebarile lui Tudor ar fi continuat.
Abia putu dormi in noaptea aceea. Avea in minte doar chipul lui si vorbele pe care i le spusese.
A doua zi, la scoala, gasise un bilet pe banca in care scria: „De ce ai plecat asa brusc ieri de la scoala? E vorba despre mine, nu? Eu sunt cel caruia i- ai dedicat cantecul? Vreau sa vorbim. Spune- mi adevarul! In pauza- pe hol- langa baie. Sa vii acolo.”
Biletul era de la Tudor. Dupa ce il terminase de citit se uita in spate, la banca lui. Acesta ii repeta: „Sa vii acolo”.
Se suna de iesire si Melania se indrepta spre locul de intalnire. Era un spatiu mai retras langa baie unde puteau discuta.
- Buna, Tudor! saluta ea pe un ton linistit.
-Eu sunt acela, nu?
Melania dadu afirmativ din cap.
- Si cea cu care ai crezut ca sunt e Lena, nu- i asa?
- Am auzit ca Lena e prietena ta. Adica, stai tot timpul cu ea si mi- ai spus ca aveti o „legatura speciala”. Nu stiu de ce am cantat acel cantec.
El o lua apoi de mana si i- o stranse cu putere.
- Melania, daca nu ai fi cantat, nu mi- as fi dat seama cat de mult tii la mine. Eu nu sunt iubitul Lenei. Ea imi e o prietena foarte buna, nimic mai mult. In ceea ce te priveste pe tine, pot sa spun doar ca ma simt deosebit de onorat sa fiu inspiratia ta.
Tudor zambi si o imbratisa brusc pe Melania.
- Asta e tot ceea ce mi- as fi dorit sa faci! spuse ea.
- Te multumesti doar cu atat? intreba el mirat.
- Esti dispus sa imi oferi mai mult? replica Melania.
- Pentru inca un cantec, da.
Cei doi isi zambira reciproc si se indreptara spre clasa, tinandu- se de mana.

Pustiu

Am sperat ca intr-o zi imi voi intalni iubirea,
Am sperat ca in pragul meu va sta fericirea,
Am sperat, si sper
Ca timpul nu va trece efemer.

As fi vrut inconjurul lumii sa-l fac.
Mi-as fi dorit cu o papiota si cu-n ac
Sa cos ranile ce ma apasa,
Sa uit de tot, si raul din suflet sa-mi iasa.

Despre tine...

Acum se lasa seara
La tine ma gandesc
Dar inca n-am curajul
In ochi sa te privesc.

Ca de matase-i pielea-ti
Si glasul tau- vrajit
Si ochii tai albastri
De tot m-au cucerit.

Oare-o sa ma vreo sansa
Cu tine ca sa fiu,
Sa ne tinem de mana,
Parfumul sa ti-l stiu?

Sunt foarte-ndragostita
De chipul tau de inger
Si dragostea mea toata
As vrea sa ti-o ofer.

Ca un inger tu imi pari
Si noaptea te visez.
As vrea macar o clipa
Sa te imbratisez.

Esti tot ce mi-am dorit
Si inima imi bate
As vrea sa fii cu mine
Si sa te simt aproape.

Lumina a ochilor mei...

Lumina a ochilor mei, dor
Eu doar pe tine te iubesc.
Cand pleci de langa mine mor,
Cand te apropii ma topesc.

Esti soarele din viata mea
Si chipul tau il indragesc
As vrea sa fiu numai a ta
Sa ma iubesti, sa te iubesc.

Cand noaptea stelele apar
Nu incetez sa le privesc
Gandu-mi zboara la tine iar
Si le soptesc ca "te doresc".

Esti bucuria vietii mele
Esti visul meu din asta noapte
Si dintre miile de stele
Te-aleg sa-mi fii mereu aproape.

I do

I wake up and you are still in my mind
I get out of bed and turn on the light
I go to my desk and write down a note
I think about you and let my thoughts to float.

I used to believe that there is no love
I`ve searched it everywhere, below and above.
I`ve talked to the birds, the flowers and sea
But none of them knew where the love can be.

A year ago, when I first saw you
My heart was beating fast and then I knew
That you were an angel who came from the sky.
I looked into your eyes when you passed me by.

We became good friends soon after that day
I laugh all the time of the jokes that you say
You make my days bright, you made my life whole
When it was torn apart, of that I am sure.

You mean so much to me and I`m in love
I told you this, but you couldn`t believe
I`ve started to cry, I said: “ It is true!
Why can`t you understand that I love you?”

You told me: “We can`t be…”, it was so sad
Why after I confessed, you behaved that bad?
I`ve lost the trust and fate has played with me
It made me ask myself: “Why it should be me?”

All the colours have faded in the night
I realized that you won`t hold me tight.
I believed I would discover passion
But what I`ve got is only refutation.

I still love you but now I live with dreams
I felt the pain, now I know what it means.
I hope that one day you will look at me
It`s only love that in my eyes you`ll see.

You are my sun, my everlasting light
You chase the darkness that haunts me in the night.
And if you will ask me if I love you
My answer will always be: “I do”.