1) Departe sunt de tine.

Stau singură lângă foc

Şi imi petrec în minte

Viaţa- mi făr’ de noroc.

2) Credeam că- n astă viaţă

Nu voi putea găsi

Un băiat lângă care

Să simt că pot iubi.

3) Te- am cunoscut pe tine

Şi ştiu că m- ai rugat

Să- ţi fiu mereu aproape,

Dar eu te- am refuzat.

4) Acum îmi pare rău;

Atunci n- am realizat

Că tu eşti cel cu care

Să fiu, îmi este dat.

5) Am sufletul pustiu

Şi inima îmi plânge.

Nu pot să mai trăiesc;

Speranţa mi se frânge.

6) Ascultă ce îţi spun

Eu te vreau doar pe tine

Căldura să ţi- o simt

Să te ştiu lângă mine.

7) Nu voi uita nicicând

Vorbele tale sfinte

Le voi purta în suflet,

În inimă şi- n minte.

8) Nu pot petrece- o clipă

Fără să mă gândesc

Distanţa ne desparte,

Dar eu tot te iubesc.

9) Ascultă glasul meu

Şi inima- mi cum bate

Vreau sa fiu lângă tine,

Nu să te ştiu departe.

10) Acceptă- mi dragostea

Pe care- acum o simt

Îţi spun doar adevărul

Nu am de ce să mint.

11) Întoarce- te la mine

Vreau să fim împreună

Parfumul să ţi- l ştiu

Să ne ţinem de mână.

12) Ştiu că mult ţi- am greşit

Dar ştii ca te iubesc

Eu nu vreau să mai sufăr,

Nu vreau să m- amăgesc.

13) Îmi cer din nou iertare

Cu gândul sunt la tine

Şi iarăşi te întreb:

"Mai vrei să fii cu mine?”

14) Ce e în sufletu- ţi

Numai tu poţi să vezi

Dar ale mele vorbe

Te rog, ca să le crezi.

15) Răspunsul îl aştept

Decizia- ţi aparţine

Gândeşte- te la ea,

Gândeşte- te la mine.

16) Vezi cine vrei să- ţi fie

De inimă- ţi aproape

Cine să te vegheze

Cu gândul zi şi noapte.

Iubite, dulcea mea lumina

Iubite, dulcea mea lumina
De chipul tau senin si bland
Nu ma pot odihni in tihna.
Iubesc cum n-am iubit nicicand.

Iubite, marea mea speranta
Doar tu cu glasul tau vrajit
Ai reusit sa dai viata
Sufletului meu ratacit.

Acum stiu ce- nseamna "iubire"
Acum simt cum e sa- ti doresti
Sa fii mereu langa cel care
Te face zilnic sa zambesti.

" Stiu ca e mult prea devreme sa o spun, dar o voi spune. Te iubesc!"
Ii stranse mana cu putere si ii marturisi aceste cuvinte. Ea ramase surprinsa de vorbele lui. Ii raspunse: "E prea devreme...".
El ii mangaiase apoi obrazul udat de picaturile ploii care tocmai incepuse si ii saruta fruntea. Apoi adaugase: " Eu vreau sa fiu cu tine mereu! Tot timpul te am in gand!"
"Tu esti primul si ultimul gand din mintea mea!" ii spuse ea.
" Lasa- ma sa te iubesc! Lasa- ma sa iti arat ce simt cu adevarat pentru tine! Lasa- ma sa fiu ingerul tau!".
El ii ceru aceste lucruri si astepta ca ea sa ii accepte dragostea. O stranse cu putere in brate, incat ii simti bataile alerte ale inimii. Erau bataile dragostei ce isi lasase amprenta asupra sufletului ei inocent. Era o altfel de iubire ce simtea acum. O iubire ce se manifesta cu repeziciune cucerind- o precum o armata de soldati cuceresc un teritoriu neaparat. Asa era si inima ei, un teritoriu neatins inca de magia puternica a dragostei si nepatruns de flacara pasiunii. Nu ar fi crezut ca avea sa simta vreodata asa ceva.
" Te las cu o conditie" ii spuse razand. "Trebuie sa- mi promiti ca vei fi sincer cu mine tot timpul, ca ma vei respecta si ca ma vei iubi cu tot dinadinsul."
" Te voi iubi pentru eternitate!" replicase el. Apoi o lua in brate si o sarutase cu atata pasiune, incat amandoi simtira pentru cateva clipe ce inseamna cu adevarat fericirea sufleteasca.
Era primul lor sarut si ar fi vrut sa stea asa impreunati pe vecie.

Nu vreau nimic altceva in afara de tine

Ora 7 dimineata.
Ea se trezeste pentru a se pregati sa plece la facultate. E destul de devreme, insa are cateva lucruri de organizat. Plus ca trebuie sa realizeze si un proiect pentru saptamana care urmeaza, asa ca nu trebuie sa isi uite permisul de la biblioteca. Trebuie sa se documenteze.
Parul ii sta in toate directiile, deoarece si- l spalase cu o seara in urma. Intodeauna, cand se pregateste pentru scoala petrece destul de mult timp in fata oglinzii pentru a se aranja. Acesta nu este, desigur un lucru rau, deoarece o femeie trebuie sa se respecte si prin asta se intelege faptul ca este necesar ca ea sa se ingrijeasca de propriul aspect.
Este o tornada in mintea ei: proiecte, pregatirea pentru examene, probleme de matematica, definitii etc.
S- a pregatit si acum se indreapta spre usa. Coboara scarile si se grabeste spre facultate.
Cand paseste in curtea acesteia, il vede pe el. Se opreste putin si il priveste. El se intoarce brusc si se uita la ea. Pentru o secunda amandoi se privesc ca si cum atunci s- ar fi vazut pentru prima data. Apoi el pleaca impreuna cu colegii lui de grupa.
Ea clipeste de cateva ori cu o viteza mai mare decat de obicei, ca si cand ar vrea sa se trezeasca dintr- un vis.
"- Nu se poate asa ceva! isi spune ea in gand. Nu pot sa ma indragostesc. Am atatea de facut. Dragostea nu ar face altceva decat sa imi incurce planurile. "
Porneste apoi spre sala de curs.
El sta pe randul din mijloc si vorbeste cu o colega. Ea se indreapta spre prietenele ei care stateau si ele pe acelasi rand. Se uita la el in timp ce trece pe langa banca lui si el o observa si o saluta, apoi continuandu- si discutia.
Dupa cateva minute se ridica din banca si se indreapta spre usa.
"- Ninge!" spune el cand se intoarce in clasa.
A iesit si ea sa vada primii fulgi de nea. El zambeste tot timpul si ei ii e greu sa nu ii admire zambetul. Ii e greu sa se fereasca de privirea lui. Se lasa incet cuprinsa de magia zapezii si se indreapta spre el si, fara sa respire ii spune:
"- De Craciunul asta te vreau pe tine!"
El incepe sa rada, insa nu cu ironie, ci aratand ca ii plac acele vorbe rostite de ea.
Folosind un ton destul de apasator, adauga:
"- Uite ce e, nu am planuit sa ma indragostesc. Adica, am atatea pe cap, incat...In fine, ai reusit intr- un timp scurt sa ma faci sa uit complet de restul oamenilor. Unii au ajuns sa creada ca sunt surda, deoarece nu le raspund imediat atunci cand ma intreaba ceva. Vezi cate ai facut? Dar stii care a fost lucrul care m- a zapacit de tot? A fost zambetul tau. Am ajuns sa il vad peste tot. Nu vreau nimic altceva in afara de tine."
El ii spune sa taca si apoi ii zambeste.
"Dragut discurs! o complimeteaza. Eu m- as fi rezumat, insa, la 3 cuvinte: Te plac mult. Si as mai fi facut si asta." Se intinde spre ea si o saruta usor pe obraz.
" Asta e doar inceputul. Cuvintele or sa vina pe parcurs. Or sa fie din ce in ce mai multe si se vor impleti cu cateva gesturi care vor duce la intalnirea profunda a sufletelor noastre. Si eu te plac, apropo."
Apoi cei doi se indreapta spre clasa zambind.

De as avea curajul sa iti spun ce simt...

De multe ori ni se intampla sa nu avem curaj sa spunem ceea ce simtim. Nu avem taria de a sta in fata persoanei de care ne- am indragostit pentru a- i spune ce repetam mereu in gand, ce ii marturisim in visele pe care ni le imaginam in noapte. In aceasta situatie a nu avea curaj nu inseamna a fi las, ci mai degraba a avea o retinere. Exista mereu teama ca sentimentele persoanei respective nu pot fi asemenea celor pe care le traim noi. Insa, evident, nu putem sta degeaba. Trebuie sa facem ceva pentru a afla acest lucru, pentru a descoperi daca traim aceleasi simtaminte. Trebuie sa spunem intotdeauna ce sa simtim.

Mie imi lipseste curajul. Imi place de el, dar sa ma duc pur si simplu sa ii spun acest lucru in fata, ar fi foarte greu: "Stau acum in fata ta, avand inima deschisa si sperand ca vei intelege ceea ce voi urma sa marturisesc. Ai un zambet tare dragut! Mi- a atras atentia de multe ori, insa niciodata nu am avut curajul sa te complimentez pentru asta. E ceva la tine care ma face sa zambesc. E ca si cand tu ai raspadi energie celor din jurul tau prin zambetele pe care le daruiesti lor."

Ce simplu e sa scriu aici ce i- as spune, insa e foarte greu sa ii marturisesc asta in persoana.
" Te plac foarte mult. Stii...as vrea sa fiu in preajma ta tot restul vietii mele. Te pricepi atat de bine sa ii faci pe altii sa se inveseleasca. E ca si cand intreaga lume s- ar schimba in jurul tau, datorita faptului ca zambesti. Doar pentru ca ma faci sa uit de tot si sa ma amuz teribil mai ales la orele de mate cand esti precum un mic Einstein care incearca sa gaseasca explicatii la toate, te plac atat de mult, atat de mult incat as da mereu timpul inapoi doar ca sa iti vad zambetul si as canta toata ziua despre dragostea pe care ti- o port."

Nu as avea curaj nici sa ma uit fix in ochii lui daca as spune asa ceva.

" In final vreau sa mai adaug atat: Esti cea mai minunata persoana pe care am cunoscut- o vreodata!"

Poate intr- o zi voi putea sa ii spun toate acestea lui, celui care doar cu un zambet poate face ceea ce altii trudesc ani de zile pentru a duce la indeplinire.

Cantecul Melaniei

"Oare voi avea vreodata curajul sa ii spun ce simt pentru el?"
Aceasta este intrebarea pe care Melania si- o punea in fiecare zi a saptamanii, in fiecare secunda si asta de cand l- a cunoscut pe Tudor. Nu se gandea ca va ajunge sa se indragosteasca de un baiat in felul acesta. Isi umpluse jurnalul de cantece de dragoste, pe care, bineinteles le scrisese pentru el. Ajunsese sa ii placa la scoala chiar mai mult decat ii placea inainte, acest lucru datorandu- se pasiunii ei pentru Tudor.
Intr- o zi, inima i se franse in doua. Aflase ca Lena, o colega de clasa, era prietena lui. Acest fapt tulbura echilibrul sufletesc al Melaniei. Se decise sa cerceteze valoarea de adevar a acestui fapt pe care il luase la cunostinta. Si ce sursa de informare este mai buna decat insusi Tudor? El era singurul care ar fi spus adevarul. Era totusi o intrebare dificila si ii era teama sa nu fie putin indiscreta. Stia, totusi, ca Tudor era un baiat de incredere si ca ar fi fost putin probabil ca el sa nu doreasca sa ii raspunda. Isi lua inima in dinti si il chestiona.
„ Avem o legatura mai speciala.” Acesta fu raspunsul lui Tudor. Daca stai sa analizezi aceasta afirmatie realizezi dupa scurt timp ca o legatura speciala inseamna acelasi lucru cu relatie. Ce mai era de facut acum? Se parea ca se avantase intr- un taram care deja fusese ocupat de respectiva „ Lena”, care parea ca nu dorea sa se lipseasca de drepturile de proprietate.
Miercuri avea o ora de muzica. Cand ii veni randul sa cante, lua chitara in mana si ii spuse profesorului: „As dori sa cant o melodie compusa de mine pentru cineva deosebit, care din pacate, are o legatura speciala cu altcineva.” Imediat ce auzi versurile cantecului, toti ramasera uimiti, in special Tudor. Erau niste versuri minunate puse pe o melodie linistitoare. In ochii Melaniei incepusera sa isi faca aparitia niste lacrimi argintii. Interpreta cantecul cu suflet, mai ales pentru ca vroia ca acesta sa provoace o reactie.
Dupa ora, Tudor veni la ea si ii spuse: „ Frumos cantec! Imi pare rau, totusi, pentru ca suferi. Baiatul pentru care ai scris cantecul trebuie sa fie orb. Nu oricine are privilegiul de a- i fi dedicate astfel de cantece. Pacat de el ca nu stie sa aprecieze asemenea valori.”
Drept raspuns, Melania ar fi zis: „ Pentru tine am scris cantecul”, insa nu a facut asta, raspunzandu- i: „ Nu- i nimic. Am vrut doar sa stie ce simt eu pentru el. Acum a aflat.”
„ A aflat? intreba Tudor curios. E de la noi din clasa? Il cunosc?”
Melania fugi de indata. Nu dorea ca cel pe care il indragea sa isi dea seama ca despre el era vorba in cantecul ei.
„Melania, stai! Spune- mi, te rog!”
Melania alerga pana la poarta scolii, unde se opri brusc, ochii fiindu- i navaliti de lacrimi. Isi dadu seama ca, poate nu facuse cea mai buna alegere cantand acel cantec. Acum era rapusa de prea multe emotii. Isi sterse ochii de lacrimi si se indrepta spre casa. Daca ar mai fi participat si la celelalte ore, cu siguranta ca intrebarile lui Tudor ar fi continuat.
Abia putu dormi in noaptea aceea. Avea in minte doar chipul lui si vorbele pe care i le spusese.
A doua zi, la scoala, gasise un bilet pe banca in care scria: „De ce ai plecat asa brusc ieri de la scoala? E vorba despre mine, nu? Eu sunt cel caruia i- ai dedicat cantecul? Vreau sa vorbim. Spune- mi adevarul! In pauza- pe hol- langa baie. Sa vii acolo.”
Biletul era de la Tudor. Dupa ce il terminase de citit se uita in spate, la banca lui. Acesta ii repeta: „Sa vii acolo”.
Se suna de iesire si Melania se indrepta spre locul de intalnire. Era un spatiu mai retras langa baie unde puteau discuta.
- Buna, Tudor! saluta ea pe un ton linistit.
-Eu sunt acela, nu?
Melania dadu afirmativ din cap.
- Si cea cu care ai crezut ca sunt e Lena, nu- i asa?
- Am auzit ca Lena e prietena ta. Adica, stai tot timpul cu ea si mi- ai spus ca aveti o „legatura speciala”. Nu stiu de ce am cantat acel cantec.
El o lua apoi de mana si i- o stranse cu putere.
- Melania, daca nu ai fi cantat, nu mi- as fi dat seama cat de mult tii la mine. Eu nu sunt iubitul Lenei. Ea imi e o prietena foarte buna, nimic mai mult. In ceea ce te priveste pe tine, pot sa spun doar ca ma simt deosebit de onorat sa fiu inspiratia ta.
Tudor zambi si o imbratisa brusc pe Melania.
- Asta e tot ceea ce mi- as fi dorit sa faci! spuse ea.
- Te multumesti doar cu atat? intreba el mirat.
- Esti dispus sa imi oferi mai mult? replica Melania.
- Pentru inca un cantec, da.
Cei doi isi zambira reciproc si se indreptara spre clasa, tinandu- se de mana.

Pustiu

Am sperat ca intr-o zi imi voi intalni iubirea,
Am sperat ca in pragul meu va sta fericirea,
Am sperat, si sper
Ca timpul nu va trece efemer.

As fi vrut inconjurul lumii sa-l fac.
Mi-as fi dorit cu o papiota si cu-n ac
Sa cos ranile ce ma apasa,
Sa uit de tot, si raul din suflet sa-mi iasa.