Esti real? Sau esti un produs al imaginatiei mele, care incearca sa inventeze perfectionismul intrupat intr-o fiinta ca tine?

Departe de iubire odata m-am vazut.
Te-am intalnit pe tine si teama mi-a trecut.
Stiam ca niciodata nu am sa mai gasesc
Persoana potrivita, pe care s-o iubesc.

Cu ochii tai caprui ce taine in ei ascund
Ai rapit a mea suflare, m-ai facut sa m-afund
Intr-un ocean al dragostei pe care acum ti-o port
Din inima, din minte nu pot sa te mai scot.

Din valurile marii de vant unduite
Te intrupezi in noapte si imi apari, iubite
In visele pe care le umpli cu splendoare
Si din uniunea noastra un trandafir rasare.

Tu esti...

Tu esti copacul ale carui frunze nu se vestejesc,
Tu esti lumina a carei stralucire e mai puternica decat cea a soarelui,
Tu esti vapaia ce da nastere unei iubiri profunde,
Tu esti credinta din sufletul meu,
Tu esti puterea de care am nevoie atunci cand sunt slabita,
Tu esti dorinta de atingere a absolutului, ce arde in mine,
Tu esti zborul porumbelului ce se indreapta spre Paradis,
Tu esti mireasma puternica a florilor de tei,
Tu esti mierea dulce pe care albinele o fabrica,
Tu esti o petala din trandafirul ce demonstreaza dragostea,
Tu esti o minune,
Tu esti o treapta in drumul meu catre eternitate
Tu esti Luceafarul meu,
Tu esti fericirea,
Tu esti iubirea,
Tu esti eternitatea,
Tu esti puritatea
Tu esti, doar tu...

O lume a ... fantomelor...

O lume in care viata a devenit doar distractie, a devenit praf risipit degeaba in bataia vantului.
Mi-e greu sa ma regasesc printre acesti oameni lipsiti de vitalitate, care strabat parcurile si strazile precum niste fantome. Lipsiti de taria sentimetelor si de adevarata valoare pe care ar trebui sa o contina inima umana (adevarul), alearga precum niste caini salbatici dupa lucruri care, practic, sunt apreciate la o valoare inalta, dar care nu sunt absolut necesare. Banii, minciuna, averile, puterea si altele de numele si semnificatia carora mi-e scarba, au devenit precum apa de care ai nevoie atunci cand te afli in desert. Ai da orice sa le ai si ai face orice.
Vad zilnic la buletinele de stiri tot felul de ipocriti care incearca sa se dea importanti, sa se faca remarcati, sa castige popularitate (care bineinteles aduce o data cu ea si banii dupa care stau in limba) insa nu sunt altceva decat niste nimicuri intr-o lume de nimic, o lume de fantome...

Cantand...in ploaie...

Descuie usa de la intrare si se grabi sa intre in casa. Avusese o zi extenuanta la serviciu si o dureau picioarele ingrozitor din cauza pantofilor cu toc pe care si-i cumparase cu o zi in urma. Nu ii placea sa poarte pantofi cu toc, insa munca pe care o avea ii impunea sa adopte o anumita tinuta.
Isi dadu pantofii jos si se asezase in fotoliul din mijlocul sufrageriei. Decise sa isi odihneasca putin picioarele. Dupa cateva minute, se ridica si se duse in baie sa se schimbe. Isi luase pe ea niste haine comode, de casa si isi puse in picioare papucii albi, pufosi pe care ii primise cadou de la mama ei. Ii era foame, asa ca se duse in bucatarie sa isi pregateasca ceva. Lua din frigider niste oua, branza si isi aduse aminte ca mai are o punga de macaroane in dulap. Avea pofta de macaroane cu branza.
Cat au stat acestea in cuptor, ea se indreptase spre fereastra si se uita pe geam. Statea sa ploua. Isi aduse brusc aminte de fostul ei iubit. Nici ea nu stia de ce si nici nu cunostea motivul pentru care ei se despartise.
Incepuse sa ploua si ea inca se mai uita pe geam, savurand din minunatul preparat cu branza. Imaginea fostului era din ce in ce mai amplificata in mintea ei, vazand parca in fata ochilor chipul lui si derularea primei lor intalniri. Ploua in ziua aceea si, desi nu era un timp potrivit pentru o plimbare, ei nu pareau sa fie deranjati de picaturile mari de ploaie ce se asterneau pe hainele si pe pielea lor. Tinuse cu adevarat la el, insa relatia lor parea sa fi fost sortita pieirii.
Se opri pentru un moment din aducere aminte si aseza farfuria in chiuveta, deoarece terminase de mancat. Se indrepta apoi spre sufragerie si se abatu asupra unui album cu poze ce ii intruchipau pe ei doi, in perioada cand erau indragostiti. Se intreba brusc daca el mai are aceeasi adresa. Parca ar fi vrut sa ii faca o vizita, insa avea mici retineri. Nu mai vorbisera de 6 luni.
Nu statu mult pe ganduri si se repezi la cuier de unde isi lua paltonul de stofa si apoi se indrepta spre usa de la intrare. Se parea ca pasii o purtau spre el. De ce ar fi vrut atat de mult sa il revada, nici ea nu stia. Relatia se sfarsise si nu avea obiceiul de a se mai intoarce cu gandul asupra fostelor ei relatii. Probabil ca, inca mai tresarea in ea o speranta, o amintire frumoasa ce ii lega si pe care ar fi vrut sa o retraiasca.
Ajunse in fata blocului lui si, intreband o femeie care tocmai iesea din una din scarile acestuia daca fostul ei iubit mai locuia acolo, aceasta ii confirma. Avea o oarecare teama de respingere, insa asta nu o oprise din a savarsi aceasta fapta, de a se duce sa il viziteze.
Ajunsa in fata apartamentului ciocani la usa. Ii raspunse el, mirat sa o revada dupa atata timp. O pofti inauntru si ea se grabi sa ii spuna ca nu cunostea nici ea motivul pentru care se afla in apartamentul lui, motivul pentru care dorise sa il reintalneasca. El, politicos ca de obicei, o servi cu suc, deoarece stia ca nu ii placea cafeaua. Ea ii multumi si apoi cei doi se intinsera la vorba uitand ca noaptea isi facea simtita prezenta. Nu le pasa de asta si isi amintisera impreuna de prima lor intalnire cand, neluand in seama ploaia se bucurau de dragostea ce ii lega si cantau de bucurie.
Abia acum realizasera amandoi ca nu era nicio cauza plauzibila care sa determine despartirea lor. Inca se iubeau, se vedea asta in ochii lor. Probabil ca relatia lor se va relua, iubirea invaluindu-i la fel ca la inceput, insa acest lucru nu il cunoaste decat destinul.

10 lucruri de facut pana la 30 de ani ;)

1. Sa intru la o facultate buna si sa o termin cu brio.
2. Sa am o slujba bine platita si pe care sa o practic cu drag.
3. Sa depasesc timiditatea in public.
4. Sa merg sa vizitez Anglia.
5. Sa public multe carti.
6. Sa fac munca de voluntariat la un spital.
7. Sa imi gasesc jumatatea.
8. Sa dansez vals cu baiatul visurilor mele.
9. Sa intalnesc o celebritate.
10.Sa imi fac multi prieteni cu care sa imi petrec timpul liber.

Despre dragoste

De multe ori ne intrebam daca exista acea dragoste pura, a carei perfectiune nu poate fi spulberata de nimeni si de nimic. Uneori ajungem sa traim din vise, din speranta ca, o data si o data, o sa o gasim, o sa facem cunostinta cu ea. De ce oare vrem sa ne hranim spiritual numai cu iluzii? De ce incercam sa gasim solutii acolo unde acestea nu exista? Nu facem altceva decat sa ne ranim, ne ucidem logicul gandirii. Inlocuim ratiunea cu iluzia si cu permanentizarea ideii conform careia noi incercam din rasputeri sa gasim ceva ce nu exista, ceva ce nu are o concretete tocmai verificabila. In zadar indraznim sa visam la o dragoste perfecta, caci ea nu exista. Nu este posibila o navalire a acesteia in spatiul sensibilitatii pure a fiintei.

Despre tine...despre noi...

Abia acum constientizez cat de mult am putut sa tin la tine, abia acum, cand nu mai suntem asa cum eram odata. A venit ea si mi-a rapit ultima suflare, lasandu-ma fara spiritul profunzimii si fara bucuria cu care traiam fiecare conversatie a noastra. Stii ce era frumos? Iti puteam spune orice, caci tu nu te plictiseai ascultand vorbele mele si ma sfatuiai ca un prieten bun ce imi devenisesi. Ma intreb daca, ar fi fost altfel daca nu ti-as fi spus ce simt cu adevarat, daca nu m-as fi uitat la ochii tai albastri cu atata pasiune si dorinta de a-i descoperi cu intensitate. Recunosc ca, macar am avut privilegiul de a te cunoaste altfel decat au facut-o ceilalti, stiind fiecare trasatura morala a ta si fiecare insemnatate a gesturilor tale. Am descoperit ca avem pasiuni comune si visuri ce tindeau spre indeplinire. Dar, cum in viata nu e totul asa cum ne dorim, pot spune ca, desi am vrut cu desavarsire sa iti simt caldura trupului, strangandu-te macar pentru o secunda in bratele mele, nu mi-a fost indeplinit acest vis. Deseori, ma visam stand sub lumina argintie a lunii asteptandu-te, insa tu nu ajungeai niciodata. De multe ori imi spun ca nu va fi nimic intre noi, insa inima mea refuza cu desavarsire sa creada acest lucru, mai ales dupa ce tu ai fost singurul care i-a redat speranta de a iubi si de a isi construi iluzia prezentei ei langa a ta. Se pare, insa, ca ratiunea trebuie sa invinga simtirea, in cazul meu, si, desi imi este greu, voi incerca sa ma schimb, sa imi traiesc viata asa cum trebuie, fara a mai avea aceasta dorinta de a te avea aproape. Un lucru nu il voi putea schimba si anume, setea de a ma intoarce in trecut si de a incerca sa rememorez chipul tau in toata splendoarea lui ce va ramane eterna.