Cantand...in ploaie...

Descuie usa de la intrare si se grabi sa intre in casa. Avusese o zi extenuanta la serviciu si o dureau picioarele ingrozitor din cauza pantofilor cu toc pe care si-i cumparase cu o zi in urma. Nu ii placea sa poarte pantofi cu toc, insa munca pe care o avea ii impunea sa adopte o anumita tinuta.
Isi dadu pantofii jos si se asezase in fotoliul din mijlocul sufrageriei. Decise sa isi odihneasca putin picioarele. Dupa cateva minute, se ridica si se duse in baie sa se schimbe. Isi luase pe ea niste haine comode, de casa si isi puse in picioare papucii albi, pufosi pe care ii primise cadou de la mama ei. Ii era foame, asa ca se duse in bucatarie sa isi pregateasca ceva. Lua din frigider niste oua, branza si isi aduse aminte ca mai are o punga de macaroane in dulap. Avea pofta de macaroane cu branza.
Cat au stat acestea in cuptor, ea se indreptase spre fereastra si se uita pe geam. Statea sa ploua. Isi aduse brusc aminte de fostul ei iubit. Nici ea nu stia de ce si nici nu cunostea motivul pentru care ei se despartise.
Incepuse sa ploua si ea inca se mai uita pe geam, savurand din minunatul preparat cu branza. Imaginea fostului era din ce in ce mai amplificata in mintea ei, vazand parca in fata ochilor chipul lui si derularea primei lor intalniri. Ploua in ziua aceea si, desi nu era un timp potrivit pentru o plimbare, ei nu pareau sa fie deranjati de picaturile mari de ploaie ce se asterneau pe hainele si pe pielea lor. Tinuse cu adevarat la el, insa relatia lor parea sa fi fost sortita pieirii.
Se opri pentru un moment din aducere aminte si aseza farfuria in chiuveta, deoarece terminase de mancat. Se indrepta apoi spre sufragerie si se abatu asupra unui album cu poze ce ii intruchipau pe ei doi, in perioada cand erau indragostiti. Se intreba brusc daca el mai are aceeasi adresa. Parca ar fi vrut sa ii faca o vizita, insa avea mici retineri. Nu mai vorbisera de 6 luni.
Nu statu mult pe ganduri si se repezi la cuier de unde isi lua paltonul de stofa si apoi se indrepta spre usa de la intrare. Se parea ca pasii o purtau spre el. De ce ar fi vrut atat de mult sa il revada, nici ea nu stia. Relatia se sfarsise si nu avea obiceiul de a se mai intoarce cu gandul asupra fostelor ei relatii. Probabil ca, inca mai tresarea in ea o speranta, o amintire frumoasa ce ii lega si pe care ar fi vrut sa o retraiasca.
Ajunse in fata blocului lui si, intreband o femeie care tocmai iesea din una din scarile acestuia daca fostul ei iubit mai locuia acolo, aceasta ii confirma. Avea o oarecare teama de respingere, insa asta nu o oprise din a savarsi aceasta fapta, de a se duce sa il viziteze.
Ajunsa in fata apartamentului ciocani la usa. Ii raspunse el, mirat sa o revada dupa atata timp. O pofti inauntru si ea se grabi sa ii spuna ca nu cunostea nici ea motivul pentru care se afla in apartamentul lui, motivul pentru care dorise sa il reintalneasca. El, politicos ca de obicei, o servi cu suc, deoarece stia ca nu ii placea cafeaua. Ea ii multumi si apoi cei doi se intinsera la vorba uitand ca noaptea isi facea simtita prezenta. Nu le pasa de asta si isi amintisera impreuna de prima lor intalnire cand, neluand in seama ploaia se bucurau de dragostea ce ii lega si cantau de bucurie.
Abia acum realizasera amandoi ca nu era nicio cauza plauzibila care sa determine despartirea lor. Inca se iubeau, se vedea asta in ochii lor. Probabil ca relatia lor se va relua, iubirea invaluindu-i la fel ca la inceput, insa acest lucru nu il cunoaste decat destinul.

10 lucruri de facut pana la 30 de ani ;)

1. Sa intru la o facultate buna si sa o termin cu brio.
2. Sa am o slujba bine platita si pe care sa o practic cu drag.
3. Sa depasesc timiditatea in public.
4. Sa merg sa vizitez Anglia.
5. Sa public multe carti.
6. Sa fac munca de voluntariat la un spital.
7. Sa imi gasesc jumatatea.
8. Sa dansez vals cu baiatul visurilor mele.
9. Sa intalnesc o celebritate.
10.Sa imi fac multi prieteni cu care sa imi petrec timpul liber.

Despre dragoste

De multe ori ne intrebam daca exista acea dragoste pura, a carei perfectiune nu poate fi spulberata de nimeni si de nimic. Uneori ajungem sa traim din vise, din speranta ca, o data si o data, o sa o gasim, o sa facem cunostinta cu ea. De ce oare vrem sa ne hranim spiritual numai cu iluzii? De ce incercam sa gasim solutii acolo unde acestea nu exista? Nu facem altceva decat sa ne ranim, ne ucidem logicul gandirii. Inlocuim ratiunea cu iluzia si cu permanentizarea ideii conform careia noi incercam din rasputeri sa gasim ceva ce nu exista, ceva ce nu are o concretete tocmai verificabila. In zadar indraznim sa visam la o dragoste perfecta, caci ea nu exista. Nu este posibila o navalire a acesteia in spatiul sensibilitatii pure a fiintei.