The girl and the boy (the saddest words a boy ever told me)

The girl: Run away with me!
The boy: I'll run away alone...
The girl: Alone?
The boy:...alone...to you. I'll visit the town to see you. I'll look at you from my motorcycle...making sure you don't see me. And then run away again...to nowhere.
The girl: Will you hide?
The boy: I'll hide and run away, leave you behind...taking the road to nowhere. And get old on the road...and then return to see you again…all grown up, with kids and a loving husband.
The girl: Will that view make you happy?
The boy: I'd shed a tear on my old, long forgotten face and then ride again in the sunset...never to be seen again. But, yes, I'll be happy, happy that you found a true loving man…not a weak, coward man like me.
The girl: The only man I want beside me is you...only you...

Jane si William

Jane stia ca iubirea sincera poate schimba intru totul viata unui om, ca ea poate interveni acolo unde exista suferinta si singuratate si le poate inlocui.
Aceasta seara avea sa fie foarte importanta pentru ea. Se intalnea in sfarsit cu el. Nu se vazusera pana atunci. Era o seara emotionanta pentru amandoi.
Isi alesese bine tinuta, astfel incat sa nu para nici prea incarcata si nici prea stearsa. Isi prinse parul intr-un coc elegant si apoi se grabi catre cuier pentru a-si alege pantofii care sa se potriveasca perfect tinutei. Urmau sa ia cina la un restaurant si era absolut necesara adoptarea unui stil vestimentar mai elegant. Nu trebuia sa dezamageasca nici prin tinuta si nici prin comportament. Acest lucru si-l fixase in minte si era decisa sa faca o impresie buna.
Avea emotii, insa acestea nu faceau decat sa ii dea o stare de agitatie si de inconfort care nu ar fi fost deloc benefica, asa ca se hotarase sa le inlature.
A luat un taxi si era nerabdatoare sa ajunga la restaurant.
Aparent, s-ar crede ca o poveste de dragoste pe internet nu se poate forma, insa in cazul ei si al lui William nu era asa. Inca de la inceput a-i fi putut observa cat de pline de stralucire erau replicile lor. Vorbeau de parca s-ar fi stiut de o viata, vorbeau cu o usurinta remarcabila.
Ajunse in fata restaurantului si se opri putin inainte de a pasi in interior unde el o astepta.
- Linisteste-te, Jane! isi spuse ea in gand. Nu e ca si cand ai savarsi o infractiune. Nu iti mai face atatea griji! Totul o sa fie bine!
Respira adanc si apoi intra. Il vazuse chiar acolo, la o masa din colt, langa un buchet de crini. Stia ca erau florile ei preferate si era un gest frumos ca s-a gandit sa ii faca un astfel de cadou. De fapt, cel mai mare si frumos cadou pe care i-l putea face, i-l daruise deja. Era vizita pe care i-o facuse in seara aceea. Ce alta minune vrei sa ti se intample mai mult si mai mult, daca sa ai langa tine omul la care tii cel mai mult, persoana care stie sa te faca sa zambesti in fiecare moment in care iti vorbeste, cel a carui voce doresti sa o auzi tot timpul? Acum Jane avea ocazia sa ii zareasca pentru prima data privirea plina de farmec si sa ii priveasca zambetul. Acest sentiment nu il traiesc decat cei care sunt partasi unor astfel de povesti. Chiar daca a inceput ca una virtuala ce nu se anunta promitatoare si nici transpusa in planul real, povestea lor a evoluat si acum aveau sansa sa vada fiecare, pe chipul celuilalt cum emotiile se exprima cu ajutorul gesturilor, sa observe reactiile la fiecare atingere sau privire.
Se apropie usor de masa si vazu cum el o astepta nerabdator.
- Buna! ii spuse ea.
- Buna! saluta el si se ridica si ii cuprinse mana intr-a lui si apoi ii saruta obrajii. Se puteau sesiza emotiile. Era putin agitat, insa Jane il invita sa se aseze amandoi pe scaune.
- Da-mi voie sa iti spun ca tinuta ta de asta seara este uimtitoare. Se potriveste cu decorul restaurantului; ii zise el.
- Multumesc! replica ea.
Nu era tocmai o replica buna pentru inceputul converstiei, insa avea incredere ca totul va iesi absoult perfect, asa cum visasera ei.
- Nu imi vine sa cred ca in sfarsit esti aici! adauga ea dupa cateva secunde.
Aceasta replica fusese suficienta pentru ca sa starneasca aparitia zambetului lui. Era de-a dreptul incantator. El era tot ceea ce ea isi putea dori. Amuzant, inteligent, o placea asa cum era ea.
- Am asteptat atat de mult clipa asta, amandoi; adauga el. Si acum e reala.
- Si cand te gandesti ca tu voiai sa renunti sa ma mai intalnesti. Mai tii minte ziua aceea in care mi-ai spus ca vrei sa fim doar prieteni? Numai eu stiu cat am suferit atunci. Cat de rau mi-a parut pentru ca tu credeai ca sentimentele mele nu sunt sincere...
El o lua de mana si i-o stranse usor si spoi spuse:
- Sa uitam de ce a fost. Acum suntem aici, fermecati de sentimentele puternice pe care le traim in seara aceasta.
Au fost discutii lungi purtate in acea seara, o seara intr-adevar magica pentru amandoi. Au asteptat-o de mult timp.
- Acum pot sa spun ca tu ma faci sa ma simt complet. Iubesti, emani iubire, esti adorabila si imi placi foarte mult.
- Acum nu mai avem de ce sa fim tristi. Visul nostru a devenit in sfarsit realitate.
Terminase cina si apoi se hotari sa plece la o scurta plimbare in miez de noapte.
- Vreau sa iti spun ceva! ii zise ea.
- Ce anume vrei sa imi spui?
- E minunat cum razele lunii isi gasesc refugiul in privirea ta, facandu-ti ochii sa straluceasca precum doi astrii.
El o imbratisa si apoi ii sopti la ureche:
- Stii ca nu am dorit sa spun asta pana acum pe messenger, am vrut mai degraba sa iti soptesc: Sunt indragostit de tine, Jane.
- Eu nu am incetat nicio clipa sa te indragesc. Ai fost si esti al meu Luceafar! replica ea.
Apoi, se oprira amandoi in loc si el se apropie de ea si ii saruta usor buzele, ca si cum o adiere usoara de vant le-ar fi strabatut.
Simtira atunci amandoi cum iubirea lor se materializase prin acel sarut.
Ea stia ca el este barbatul care i s-ar potrivi cel mai bine si nu avea sa renunte la iubirea ei pentru el pentru nimic in lume.


Din pacate, adevarul acestei povesti este facut din contradictie.
Jane si William nu s-au intalnit niciodata. Ar fi fost frumos sa experimenteze toate acele trairi, fara sa le pese pentru un moment de ce era in jurul lor. Sa fie pentru o clipa doar ei si luna care sa ii vegheze si sa le protejeze iubirea.
Jane inca tine la William si el va fi mereu o parte din Raiul ei.
Sa le fi jucat oare destinul o festa, sau este oare adevarat ca le-a fost sortit sa se cunoasca pentru ca intre ei sa se poata naste o frumoasa poveste?
Aceasta e o enigma ce probabil nu va fi dezlegata niciodata, deoarece William a incetat sa traiasca in acest vis, renuntand la el si alegand sa traiasca in realitatea cruda a oamenilor obisnuiti.

Din pricina iubirii

Din pricina iubirii
Astazi ma simt pierduta.
Esenta amagirii
In inima- mi se- afunda.

Nu- mi da ragaz o vreme
Imprastie speranta.
Profund sufletu- mi geme;
Se stinge insasi viata.