Iubite, dulcea mea lumina

Iubite, dulcea mea lumina
De chipul tau senin si bland
Nu ma pot odihni in tihna.
Iubesc cum n-am iubit nicicand.

Iubite, marea mea speranta
Doar tu cu glasul tau vrajit
Ai reusit sa dai viata
Sufletului meu ratacit.

Acum stiu ce- nseamna "iubire"
Acum simt cum e sa- ti doresti
Sa fii mereu langa cel care
Te face zilnic sa zambesti.

" Stiu ca e mult prea devreme sa o spun, dar o voi spune. Te iubesc!"
Ii stranse mana cu putere si ii marturisi aceste cuvinte. Ea ramase surprinsa de vorbele lui. Ii raspunse: "E prea devreme...".
El ii mangaiase apoi obrazul udat de picaturile ploii care tocmai incepuse si ii saruta fruntea. Apoi adaugase: " Eu vreau sa fiu cu tine mereu! Tot timpul te am in gand!"
"Tu esti primul si ultimul gand din mintea mea!" ii spuse ea.
" Lasa- ma sa te iubesc! Lasa- ma sa iti arat ce simt cu adevarat pentru tine! Lasa- ma sa fiu ingerul tau!".
El ii ceru aceste lucruri si astepta ca ea sa ii accepte dragostea. O stranse cu putere in brate, incat ii simti bataile alerte ale inimii. Erau bataile dragostei ce isi lasase amprenta asupra sufletului ei inocent. Era o altfel de iubire ce simtea acum. O iubire ce se manifesta cu repeziciune cucerind- o precum o armata de soldati cuceresc un teritoriu neaparat. Asa era si inima ei, un teritoriu neatins inca de magia puternica a dragostei si nepatruns de flacara pasiunii. Nu ar fi crezut ca avea sa simta vreodata asa ceva.
" Te las cu o conditie" ii spuse razand. "Trebuie sa- mi promiti ca vei fi sincer cu mine tot timpul, ca ma vei respecta si ca ma vei iubi cu tot dinadinsul."
" Te voi iubi pentru eternitate!" replicase el. Apoi o lua in brate si o sarutase cu atata pasiune, incat amandoi simtira pentru cateva clipe ce inseamna cu adevarat fericirea sufleteasca.
Era primul lor sarut si ar fi vrut sa stea asa impreunati pe vecie.