Nu vreau nimic altceva in afara de tine

Ora 7 dimineata.
Ea se trezeste pentru a se pregati sa plece la facultate. E destul de devreme, insa are cateva lucruri de organizat. Plus ca trebuie sa realizeze si un proiect pentru saptamana care urmeaza, asa ca nu trebuie sa isi uite permisul de la biblioteca. Trebuie sa se documenteze.
Parul ii sta in toate directiile, deoarece si- l spalase cu o seara in urma. Intodeauna, cand se pregateste pentru scoala petrece destul de mult timp in fata oglinzii pentru a se aranja. Acesta nu este, desigur un lucru rau, deoarece o femeie trebuie sa se respecte si prin asta se intelege faptul ca este necesar ca ea sa se ingrijeasca de propriul aspect.
Este o tornada in mintea ei: proiecte, pregatirea pentru examene, probleme de matematica, definitii etc.
S- a pregatit si acum se indreapta spre usa. Coboara scarile si se grabeste spre facultate.
Cand paseste in curtea acesteia, il vede pe el. Se opreste putin si il priveste. El se intoarce brusc si se uita la ea. Pentru o secunda amandoi se privesc ca si cum atunci s- ar fi vazut pentru prima data. Apoi el pleaca impreuna cu colegii lui de grupa.
Ea clipeste de cateva ori cu o viteza mai mare decat de obicei, ca si cand ar vrea sa se trezeasca dintr- un vis.
"- Nu se poate asa ceva! isi spune ea in gand. Nu pot sa ma indragostesc. Am atatea de facut. Dragostea nu ar face altceva decat sa imi incurce planurile. "
Porneste apoi spre sala de curs.
El sta pe randul din mijloc si vorbeste cu o colega. Ea se indreapta spre prietenele ei care stateau si ele pe acelasi rand. Se uita la el in timp ce trece pe langa banca lui si el o observa si o saluta, apoi continuandu- si discutia.
Dupa cateva minute se ridica din banca si se indreapta spre usa.
"- Ninge!" spune el cand se intoarce in clasa.
A iesit si ea sa vada primii fulgi de nea. El zambeste tot timpul si ei ii e greu sa nu ii admire zambetul. Ii e greu sa se fereasca de privirea lui. Se lasa incet cuprinsa de magia zapezii si se indreapta spre el si, fara sa respire ii spune:
"- De Craciunul asta te vreau pe tine!"
El incepe sa rada, insa nu cu ironie, ci aratand ca ii plac acele vorbe rostite de ea.
Folosind un ton destul de apasator, adauga:
"- Uite ce e, nu am planuit sa ma indragostesc. Adica, am atatea pe cap, incat...In fine, ai reusit intr- un timp scurt sa ma faci sa uit complet de restul oamenilor. Unii au ajuns sa creada ca sunt surda, deoarece nu le raspund imediat atunci cand ma intreaba ceva. Vezi cate ai facut? Dar stii care a fost lucrul care m- a zapacit de tot? A fost zambetul tau. Am ajuns sa il vad peste tot. Nu vreau nimic altceva in afara de tine."
El ii spune sa taca si apoi ii zambeste.
"Dragut discurs! o complimeteaza. Eu m- as fi rezumat, insa, la 3 cuvinte: Te plac mult. Si as mai fi facut si asta." Se intinde spre ea si o saruta usor pe obraz.
" Asta e doar inceputul. Cuvintele or sa vina pe parcurs. Or sa fie din ce in ce mai multe si se vor impleti cu cateva gesturi care vor duce la intalnirea profunda a sufletelor noastre. Si eu te plac, apropo."
Apoi cei doi se indreapta spre clasa zambind.

De as avea curajul sa iti spun ce simt...

De multe ori ni se intampla sa nu avem curaj sa spunem ceea ce simtim. Nu avem taria de a sta in fata persoanei de care ne- am indragostit pentru a- i spune ce repetam mereu in gand, ce ii marturisim in visele pe care ni le imaginam in noapte. In aceasta situatie a nu avea curaj nu inseamna a fi las, ci mai degraba a avea o retinere. Exista mereu teama ca sentimentele persoanei respective nu pot fi asemenea celor pe care le traim noi. Insa, evident, nu putem sta degeaba. Trebuie sa facem ceva pentru a afla acest lucru, pentru a descoperi daca traim aceleasi simtaminte. Trebuie sa spunem intotdeauna ce sa simtim.

Mie imi lipseste curajul. Imi place de el, dar sa ma duc pur si simplu sa ii spun acest lucru in fata, ar fi foarte greu: "Stau acum in fata ta, avand inima deschisa si sperand ca vei intelege ceea ce voi urma sa marturisesc. Ai un zambet tare dragut! Mi- a atras atentia de multe ori, insa niciodata nu am avut curajul sa te complimentez pentru asta. E ceva la tine care ma face sa zambesc. E ca si cand tu ai raspadi energie celor din jurul tau prin zambetele pe care le daruiesti lor."

Ce simplu e sa scriu aici ce i- as spune, insa e foarte greu sa ii marturisesc asta in persoana.
" Te plac foarte mult. Stii...as vrea sa fiu in preajma ta tot restul vietii mele. Te pricepi atat de bine sa ii faci pe altii sa se inveseleasca. E ca si cand intreaga lume s- ar schimba in jurul tau, datorita faptului ca zambesti. Doar pentru ca ma faci sa uit de tot si sa ma amuz teribil mai ales la orele de mate cand esti precum un mic Einstein care incearca sa gaseasca explicatii la toate, te plac atat de mult, atat de mult incat as da mereu timpul inapoi doar ca sa iti vad zambetul si as canta toata ziua despre dragostea pe care ti- o port."

Nu as avea curaj nici sa ma uit fix in ochii lui daca as spune asa ceva.

" In final vreau sa mai adaug atat: Esti cea mai minunata persoana pe care am cunoscut- o vreodata!"

Poate intr- o zi voi putea sa ii spun toate acestea lui, celui care doar cu un zambet poate face ceea ce altii trudesc ani de zile pentru a duce la indeplinire.

Cantecul Melaniei

"Oare voi avea vreodata curajul sa ii spun ce simt pentru el?"
Aceasta este intrebarea pe care Melania si- o punea in fiecare zi a saptamanii, in fiecare secunda si asta de cand l- a cunoscut pe Tudor. Nu se gandea ca va ajunge sa se indragosteasca de un baiat in felul acesta. Isi umpluse jurnalul de cantece de dragoste, pe care, bineinteles le scrisese pentru el. Ajunsese sa ii placa la scoala chiar mai mult decat ii placea inainte, acest lucru datorandu- se pasiunii ei pentru Tudor.
Intr- o zi, inima i se franse in doua. Aflase ca Lena, o colega de clasa, era prietena lui. Acest fapt tulbura echilibrul sufletesc al Melaniei. Se decise sa cerceteze valoarea de adevar a acestui fapt pe care il luase la cunostinta. Si ce sursa de informare este mai buna decat insusi Tudor? El era singurul care ar fi spus adevarul. Era totusi o intrebare dificila si ii era teama sa nu fie putin indiscreta. Stia, totusi, ca Tudor era un baiat de incredere si ca ar fi fost putin probabil ca el sa nu doreasca sa ii raspunda. Isi lua inima in dinti si il chestiona.
„ Avem o legatura mai speciala.” Acesta fu raspunsul lui Tudor. Daca stai sa analizezi aceasta afirmatie realizezi dupa scurt timp ca o legatura speciala inseamna acelasi lucru cu relatie. Ce mai era de facut acum? Se parea ca se avantase intr- un taram care deja fusese ocupat de respectiva „ Lena”, care parea ca nu dorea sa se lipseasca de drepturile de proprietate.
Miercuri avea o ora de muzica. Cand ii veni randul sa cante, lua chitara in mana si ii spuse profesorului: „As dori sa cant o melodie compusa de mine pentru cineva deosebit, care din pacate, are o legatura speciala cu altcineva.” Imediat ce auzi versurile cantecului, toti ramasera uimiti, in special Tudor. Erau niste versuri minunate puse pe o melodie linistitoare. In ochii Melaniei incepusera sa isi faca aparitia niste lacrimi argintii. Interpreta cantecul cu suflet, mai ales pentru ca vroia ca acesta sa provoace o reactie.
Dupa ora, Tudor veni la ea si ii spuse: „ Frumos cantec! Imi pare rau, totusi, pentru ca suferi. Baiatul pentru care ai scris cantecul trebuie sa fie orb. Nu oricine are privilegiul de a- i fi dedicate astfel de cantece. Pacat de el ca nu stie sa aprecieze asemenea valori.”
Drept raspuns, Melania ar fi zis: „ Pentru tine am scris cantecul”, insa nu a facut asta, raspunzandu- i: „ Nu- i nimic. Am vrut doar sa stie ce simt eu pentru el. Acum a aflat.”
„ A aflat? intreba Tudor curios. E de la noi din clasa? Il cunosc?”
Melania fugi de indata. Nu dorea ca cel pe care il indragea sa isi dea seama ca despre el era vorba in cantecul ei.
„Melania, stai! Spune- mi, te rog!”
Melania alerga pana la poarta scolii, unde se opri brusc, ochii fiindu- i navaliti de lacrimi. Isi dadu seama ca, poate nu facuse cea mai buna alegere cantand acel cantec. Acum era rapusa de prea multe emotii. Isi sterse ochii de lacrimi si se indrepta spre casa. Daca ar mai fi participat si la celelalte ore, cu siguranta ca intrebarile lui Tudor ar fi continuat.
Abia putu dormi in noaptea aceea. Avea in minte doar chipul lui si vorbele pe care i le spusese.
A doua zi, la scoala, gasise un bilet pe banca in care scria: „De ce ai plecat asa brusc ieri de la scoala? E vorba despre mine, nu? Eu sunt cel caruia i- ai dedicat cantecul? Vreau sa vorbim. Spune- mi adevarul! In pauza- pe hol- langa baie. Sa vii acolo.”
Biletul era de la Tudor. Dupa ce il terminase de citit se uita in spate, la banca lui. Acesta ii repeta: „Sa vii acolo”.
Se suna de iesire si Melania se indrepta spre locul de intalnire. Era un spatiu mai retras langa baie unde puteau discuta.
- Buna, Tudor! saluta ea pe un ton linistit.
-Eu sunt acela, nu?
Melania dadu afirmativ din cap.
- Si cea cu care ai crezut ca sunt e Lena, nu- i asa?
- Am auzit ca Lena e prietena ta. Adica, stai tot timpul cu ea si mi- ai spus ca aveti o „legatura speciala”. Nu stiu de ce am cantat acel cantec.
El o lua apoi de mana si i- o stranse cu putere.
- Melania, daca nu ai fi cantat, nu mi- as fi dat seama cat de mult tii la mine. Eu nu sunt iubitul Lenei. Ea imi e o prietena foarte buna, nimic mai mult. In ceea ce te priveste pe tine, pot sa spun doar ca ma simt deosebit de onorat sa fiu inspiratia ta.
Tudor zambi si o imbratisa brusc pe Melania.
- Asta e tot ceea ce mi- as fi dorit sa faci! spuse ea.
- Te multumesti doar cu atat? intreba el mirat.
- Esti dispus sa imi oferi mai mult? replica Melania.
- Pentru inca un cantec, da.
Cei doi isi zambira reciproc si se indreptara spre clasa, tinandu- se de mana.

Pustiu

Am sperat ca intr-o zi imi voi intalni iubirea,
Am sperat ca in pragul meu va sta fericirea,
Am sperat, si sper
Ca timpul nu va trece efemer.

As fi vrut inconjurul lumii sa-l fac.
Mi-as fi dorit cu o papiota si cu-n ac
Sa cos ranile ce ma apasa,
Sa uit de tot, si raul din suflet sa-mi iasa.

Despre tine...

Acum se lasa seara
La tine ma gandesc
Dar inca n-am curajul
In ochi sa te privesc.

Ca de matase-i pielea-ti
Si glasul tau- vrajit
Si ochii tai albastri
De tot m-au cucerit.

Oare-o sa ma vreo sansa
Cu tine ca sa fiu,
Sa ne tinem de mana,
Parfumul sa ti-l stiu?

Sunt foarte-ndragostita
De chipul tau de inger
Si dragostea mea toata
As vrea sa ti-o ofer.

Ca un inger tu imi pari
Si noaptea te visez.
As vrea macar o clipa
Sa te imbratisez.

Esti tot ce mi-am dorit
Si inima imi bate
As vrea sa fii cu mine
Si sa te simt aproape.

Lumina a ochilor mei...

Lumina a ochilor mei, dor
Eu doar pe tine te iubesc.
Cand pleci de langa mine mor,
Cand te apropii ma topesc.

Esti soarele din viata mea
Si chipul tau il indragesc
As vrea sa fiu numai a ta
Sa ma iubesti, sa te iubesc.

Cand noaptea stelele apar
Nu incetez sa le privesc
Gandu-mi zboara la tine iar
Si le soptesc ca "te doresc".

Esti bucuria vietii mele
Esti visul meu din asta noapte
Si dintre miile de stele
Te-aleg sa-mi fii mereu aproape.

I do

I wake up and you are still in my mind
I get out of bed and turn on the light
I go to my desk and write down a note
I think about you and let my thoughts to float.

I used to believe that there is no love
I`ve searched it everywhere, below and above.
I`ve talked to the birds, the flowers and sea
But none of them knew where the love can be.

A year ago, when I first saw you
My heart was beating fast and then I knew
That you were an angel who came from the sky.
I looked into your eyes when you passed me by.

We became good friends soon after that day
I laugh all the time of the jokes that you say
You make my days bright, you made my life whole
When it was torn apart, of that I am sure.

You mean so much to me and I`m in love
I told you this, but you couldn`t believe
I`ve started to cry, I said: “ It is true!
Why can`t you understand that I love you?”

You told me: “We can`t be…”, it was so sad
Why after I confessed, you behaved that bad?
I`ve lost the trust and fate has played with me
It made me ask myself: “Why it should be me?”

All the colours have faded in the night
I realized that you won`t hold me tight.
I believed I would discover passion
But what I`ve got is only refutation.

I still love you but now I live with dreams
I felt the pain, now I know what it means.
I hope that one day you will look at me
It`s only love that in my eyes you`ll see.

You are my sun, my everlasting light
You chase the darkness that haunts me in the night.
And if you will ask me if I love you
My answer will always be: “I do”.

Primele impresii

Zadarnic imi petrec in minte viata-mi de pana acum;
Acum totul e nou si parca ce e vechi s-a facut scrum.
O floare pura mi-ai parut in prima zi cand te-am vazut,
Baiat cu zambet cristalin erai, cand eu te-am cunoscut.

Declaratie de dragoste

O viata am, o viata vreau alaturi sa iti fiu
Sa nu mai stiu daca e zi sau noapte sau tarziu.
Lumina dulce-a ochilor tai pururi sa o zaresc,
Sa-mi fi aproape, sa-mi zambesti e tot ce imi doresc.

Esti soarele din viata mea si prea mult te ador
As vrea sa simt sarutul tau, sa ma atingi usor.
Eu te iubesc cu-adevarat si sper sa nu ma minti.
Tot ce vreau e sa-ti simt dulceata buzelor fierbinti.

Imi lipseste curajul

Imi lipseste curajul de care am nevoie pentru a ma apropia de tine;
Nu duc lipsa, insa, de incredere si de dorinta de a te cunoaste mai bine.
Ma strabate un fior necunoscut, simt cum pasesc intr- o lume noua a trairilor,
Cum ma despart de cea obisnuita si cum trec pragul celei a simtirilor.
Acum doar o emotie imi traverseaza sufletul precum un ghem de lumina;
E insasi dragostea ce pune stapanire si se dezlantuie la fel ca o felina.
Imi vine- n minte un cantec ciudat de linistitor pe care il ascultam la apus.
Nu gasesc puterea de a ma exprima, insa as avea destul de multe de spus.

Imi lipseste curajul...

Am inceput sa scriu o carte

M- am decis mai demult sa scriu o carte. Aveam idei destule si am considerat ca e timpul sa ma apuc sa o redactez. Mi- am propus sa scriu zilnic cate ceva si sper ca va iesi ceva nemaipomenit. Ma gandesc sa o si public, dar, inainte trebuie sa vad daca e intr- atat de buna incat merita sa fie publicata. Imi doresc sa fie un proiect reusit si sper ca voi avea timp sa fac tot ce mi- am promis.

Singuratate

Singura pe strada
Astept un raspuns.
Singura in noapte
Privirea mi- am ascuns.

Stau si ma uit la stele
Cum stralucesc pe cer
Si vad cum noaptea vine
Invaluita in mister.

Ghiocelul

Ghiocelul e un clopotel de- argint
Care- nfloreste in padurea de cristal incolor
Unde izvoarele- si arunca stropii licurind
Si unde niciodata sperantele nu mor.

Neliniste

Ajunse acasa si se descalta in graba, indreptandu- se catre sufragerie. Deschise calculatorul si isi verifica email- urile. Niciunul nu era de la el. Nu mai stia nimic de el de mult timp, chiar de cand plecase in vacanta cu parintii lui in Italia. Se implinisera deja doua saptamani si spera ca macar gasise vreo ocazie sa foloseasca un compter si sa ii scrie un email. Ii era atat de dor de el, desi stia ca dragostea lor nu ar fi putut gasi implinire in viata reala. Tot ce ii mai ramanea de facut era sa astepte intoarcerea lui.
Avea o neliniste in suflet. Inainte sa plece i- a marturisit ca o place, lucru la care ea nu s- ar fi asteptat. Ii lasase totusi un zambet larg pe fata dupa ce a spuse aceste vorbe. In sfarsit simtea ca este cineva pe lumea asta caruia ii pasa de ea.
Totusi nu avea cum sa il priveasca mai mult decat ca pe un prieten. Ar fi fost ceva necugetat din partea ei. Se multumea cu faptul ca, acum stia ca o indrageste si spera ca prietenia lor sa fie una interminabila.
Acum trebuia sa astepte intoarcerea lui...

Tu esti...Doar tu...

Tu esti eterna stralucire a fragedei iubiri;

Tu- nlaturi tot ce este rau: suspine, amagiri.

Tu esti o floare pura, copil cu suflet bland!

Si- mprastii bucurie- n jurul tau, precum un cant.



Stau si privesc apusul si iti vad chipul pe cer.

Doar tu cu ochii tai ca de senin ma faci sa sper.

Tu esti parfumul vietii, esti parte din infinit,

Tu eclipsezi absurdul cu al tau glas vrajit.



Iti spun ca eu de- a pururi alaturi iti voi fi,

Ca- n ale mele brate sprijin vei regasi.

Tu esti speranta vie, o candela aprinsa,

Esti inger cu- aripi sure, esti flacara nestinsa.

Esti real? Sau esti un produs al imaginatiei mele, care incearca sa inventeze perfectionismul intrupat intr-o fiinta ca tine?

Departe de iubire odata m-am vazut.
Te-am intalnit pe tine si teama mi-a trecut.
Stiam ca niciodata nu am sa mai gasesc
Persoana potrivita, pe care s-o iubesc.

Cu ochii tai caprui ce taine in ei ascund
Ai rapit a mea suflare, m-ai facut sa m-afund
Intr-un ocean al dragostei pe care acum ti-o port
Din inima, din minte nu pot sa te mai scot.

Din valurile marii de vant unduite
Te intrupezi in noapte si imi apari, iubite
In visele pe care le umpli cu splendoare
Si din uniunea noastra un trandafir rasare.

Tu esti...

Tu esti copacul ale carui frunze nu se vestejesc,
Tu esti lumina a carei stralucire e mai puternica decat cea a soarelui,
Tu esti vapaia ce da nastere unei iubiri profunde,
Tu esti credinta din sufletul meu,
Tu esti puterea de care am nevoie atunci cand sunt slabita,
Tu esti dorinta de atingere a absolutului, ce arde in mine,
Tu esti zborul porumbelului ce se indreapta spre Paradis,
Tu esti mireasma puternica a florilor de tei,
Tu esti mierea dulce pe care albinele o fabrica,
Tu esti o petala din trandafirul ce demonstreaza dragostea,
Tu esti o minune,
Tu esti o treapta in drumul meu catre eternitate
Tu esti Luceafarul meu,
Tu esti fericirea,
Tu esti iubirea,
Tu esti eternitatea,
Tu esti puritatea
Tu esti, doar tu...

O lume a ... fantomelor...

O lume in care viata a devenit doar distractie, a devenit praf risipit degeaba in bataia vantului.
Mi-e greu sa ma regasesc printre acesti oameni lipsiti de vitalitate, care strabat parcurile si strazile precum niste fantome. Lipsiti de taria sentimetelor si de adevarata valoare pe care ar trebui sa o contina inima umana (adevarul), alearga precum niste caini salbatici dupa lucruri care, practic, sunt apreciate la o valoare inalta, dar care nu sunt absolut necesare. Banii, minciuna, averile, puterea si altele de numele si semnificatia carora mi-e scarba, au devenit precum apa de care ai nevoie atunci cand te afli in desert. Ai da orice sa le ai si ai face orice.
Vad zilnic la buletinele de stiri tot felul de ipocriti care incearca sa se dea importanti, sa se faca remarcati, sa castige popularitate (care bineinteles aduce o data cu ea si banii dupa care stau in limba) insa nu sunt altceva decat niste nimicuri intr-o lume de nimic, o lume de fantome...

Cantand...in ploaie...

Descuie usa de la intrare si se grabi sa intre in casa. Avusese o zi extenuanta la serviciu si o dureau picioarele ingrozitor din cauza pantofilor cu toc pe care si-i cumparase cu o zi in urma. Nu ii placea sa poarte pantofi cu toc, insa munca pe care o avea ii impunea sa adopte o anumita tinuta.
Isi dadu pantofii jos si se asezase in fotoliul din mijlocul sufrageriei. Decise sa isi odihneasca putin picioarele. Dupa cateva minute, se ridica si se duse in baie sa se schimbe. Isi luase pe ea niste haine comode, de casa si isi puse in picioare papucii albi, pufosi pe care ii primise cadou de la mama ei. Ii era foame, asa ca se duse in bucatarie sa isi pregateasca ceva. Lua din frigider niste oua, branza si isi aduse aminte ca mai are o punga de macaroane in dulap. Avea pofta de macaroane cu branza.
Cat au stat acestea in cuptor, ea se indreptase spre fereastra si se uita pe geam. Statea sa ploua. Isi aduse brusc aminte de fostul ei iubit. Nici ea nu stia de ce si nici nu cunostea motivul pentru care ei se despartise.
Incepuse sa ploua si ea inca se mai uita pe geam, savurand din minunatul preparat cu branza. Imaginea fostului era din ce in ce mai amplificata in mintea ei, vazand parca in fata ochilor chipul lui si derularea primei lor intalniri. Ploua in ziua aceea si, desi nu era un timp potrivit pentru o plimbare, ei nu pareau sa fie deranjati de picaturile mari de ploaie ce se asterneau pe hainele si pe pielea lor. Tinuse cu adevarat la el, insa relatia lor parea sa fi fost sortita pieirii.
Se opri pentru un moment din aducere aminte si aseza farfuria in chiuveta, deoarece terminase de mancat. Se indrepta apoi spre sufragerie si se abatu asupra unui album cu poze ce ii intruchipau pe ei doi, in perioada cand erau indragostiti. Se intreba brusc daca el mai are aceeasi adresa. Parca ar fi vrut sa ii faca o vizita, insa avea mici retineri. Nu mai vorbisera de 6 luni.
Nu statu mult pe ganduri si se repezi la cuier de unde isi lua paltonul de stofa si apoi se indrepta spre usa de la intrare. Se parea ca pasii o purtau spre el. De ce ar fi vrut atat de mult sa il revada, nici ea nu stia. Relatia se sfarsise si nu avea obiceiul de a se mai intoarce cu gandul asupra fostelor ei relatii. Probabil ca, inca mai tresarea in ea o speranta, o amintire frumoasa ce ii lega si pe care ar fi vrut sa o retraiasca.
Ajunse in fata blocului lui si, intreband o femeie care tocmai iesea din una din scarile acestuia daca fostul ei iubit mai locuia acolo, aceasta ii confirma. Avea o oarecare teama de respingere, insa asta nu o oprise din a savarsi aceasta fapta, de a se duce sa il viziteze.
Ajunsa in fata apartamentului ciocani la usa. Ii raspunse el, mirat sa o revada dupa atata timp. O pofti inauntru si ea se grabi sa ii spuna ca nu cunostea nici ea motivul pentru care se afla in apartamentul lui, motivul pentru care dorise sa il reintalneasca. El, politicos ca de obicei, o servi cu suc, deoarece stia ca nu ii placea cafeaua. Ea ii multumi si apoi cei doi se intinsera la vorba uitand ca noaptea isi facea simtita prezenta. Nu le pasa de asta si isi amintisera impreuna de prima lor intalnire cand, neluand in seama ploaia se bucurau de dragostea ce ii lega si cantau de bucurie.
Abia acum realizasera amandoi ca nu era nicio cauza plauzibila care sa determine despartirea lor. Inca se iubeau, se vedea asta in ochii lor. Probabil ca relatia lor se va relua, iubirea invaluindu-i la fel ca la inceput, insa acest lucru nu il cunoaste decat destinul.

10 lucruri de facut pana la 30 de ani ;)

1. Sa intru la o facultate buna si sa o termin cu brio.
2. Sa am o slujba bine platita si pe care sa o practic cu drag.
3. Sa depasesc timiditatea in public.
4. Sa merg sa vizitez Anglia.
5. Sa public multe carti.
6. Sa fac munca de voluntariat la un spital.
7. Sa imi gasesc jumatatea.
8. Sa dansez vals cu baiatul visurilor mele.
9. Sa intalnesc o celebritate.
10.Sa imi fac multi prieteni cu care sa imi petrec timpul liber.

Despre dragoste

De multe ori ne intrebam daca exista acea dragoste pura, a carei perfectiune nu poate fi spulberata de nimeni si de nimic. Uneori ajungem sa traim din vise, din speranta ca, o data si o data, o sa o gasim, o sa facem cunostinta cu ea. De ce oare vrem sa ne hranim spiritual numai cu iluzii? De ce incercam sa gasim solutii acolo unde acestea nu exista? Nu facem altceva decat sa ne ranim, ne ucidem logicul gandirii. Inlocuim ratiunea cu iluzia si cu permanentizarea ideii conform careia noi incercam din rasputeri sa gasim ceva ce nu exista, ceva ce nu are o concretete tocmai verificabila. In zadar indraznim sa visam la o dragoste perfecta, caci ea nu exista. Nu este posibila o navalire a acesteia in spatiul sensibilitatii pure a fiintei.

Despre tine...despre noi...

Abia acum constientizez cat de mult am putut sa tin la tine, abia acum, cand nu mai suntem asa cum eram odata. A venit ea si mi-a rapit ultima suflare, lasandu-ma fara spiritul profunzimii si fara bucuria cu care traiam fiecare conversatie a noastra. Stii ce era frumos? Iti puteam spune orice, caci tu nu te plictiseai ascultand vorbele mele si ma sfatuiai ca un prieten bun ce imi devenisesi. Ma intreb daca, ar fi fost altfel daca nu ti-as fi spus ce simt cu adevarat, daca nu m-as fi uitat la ochii tai albastri cu atata pasiune si dorinta de a-i descoperi cu intensitate. Recunosc ca, macar am avut privilegiul de a te cunoaste altfel decat au facut-o ceilalti, stiind fiecare trasatura morala a ta si fiecare insemnatate a gesturilor tale. Am descoperit ca avem pasiuni comune si visuri ce tindeau spre indeplinire. Dar, cum in viata nu e totul asa cum ne dorim, pot spune ca, desi am vrut cu desavarsire sa iti simt caldura trupului, strangandu-te macar pentru o secunda in bratele mele, nu mi-a fost indeplinit acest vis. Deseori, ma visam stand sub lumina argintie a lunii asteptandu-te, insa tu nu ajungeai niciodata. De multe ori imi spun ca nu va fi nimic intre noi, insa inima mea refuza cu desavarsire sa creada acest lucru, mai ales dupa ce tu ai fost singurul care i-a redat speranta de a iubi si de a isi construi iluzia prezentei ei langa a ta. Se pare, insa, ca ratiunea trebuie sa invinga simtirea, in cazul meu, si, desi imi este greu, voi incerca sa ma schimb, sa imi traiesc viata asa cum trebuie, fara a mai avea aceasta dorinta de a te avea aproape. Un lucru nu il voi putea schimba si anume, setea de a ma intoarce in trecut si de a incerca sa rememorez chipul tau in toata splendoarea lui ce va ramane eterna.

Departe de tine...

Intr-o zi, ea primeste o scrisoare de la el, in care acesta ii povesteste urmatoarele vorbe:

" Daca as putea, as pluti pe norii argintii ca sa ajung la tine, sa iti revad chipul ce mi-a provocat mereu atata fericire, dar...nu pot...si stau aici, singur, intr-un colt al camerei mele si te veghez cu gandul, caci aproape nu iti pot fi. De atatea ori imi reprosez ca nu ar fi trebuit sa te las sa pleci...as fi putut sa te strig, sa iti strang puternic mana si sa te implor sa ramai. Daca as da timpul inapoi exact asta as face: m-as aseza in genunchi si te-as ruga din suflet sa stai langa mine, sa iti simt inima batand langa a mea. Poate ca te intrebi de ce ti-am scris tocmai acum, dupa un an de zile, insa iti marturisesc sincer ca, pana acum nu am avut curajul necesar sa pun scrisoarea in cutia postala. Am scris nenumarate randuri pentru tine, insa am fost las, mi-a fost si imi este teama de cum vei reactiona. In fiecare zi, la fiecare secunda ma gandesc la tine si, fara sa imi dau seama cu adevarat, nevoia de a te avea aproape incepe sa isi faca simtita prezenta. Daca te-as putea avea inapoi, daca as putea sa-mi mai trec inca o data mana prin parul tau de culoarea alunei, ce mirosea a iasomie, a primavara..., sa iti cuprind palma intr-a mea si sa simt cum mainile noastre se potrivesc atat de bine, incat legatura ce s-a stabilit intre noi ne protejeaza si ne face invincibili. Ar mai fi multe de spus, insa o sa inchei aici. Daca ai primit scrisoarea mea, te rog sa te gandesti la ceea ce am mentionat in cuprinsul ei si la noi, asa cum eram candva...doi porumbei ce strabateau aleile vietii impreuna... "

Dupa ce citeste scrisoarea, ea ramane profund emotionata si se grabeste sa ii raspunda:

" Inima mea are inca aripi si acesta este un lucru de care sunt absolut sigura. Si acum am in fata ochilor chipul tau angelic, ce mi-a adus bucuria vesnica si mi-a dat puterea de a cunoaste absolutul. Simpla ta existenta este unicul lucru care imi mai sporeste bataile inimii si traiesc mereu impresiile si amintirile avute impreuna. Am o sete puternica de a ma intoarce in trecut, la ziua in care ne-am cunoscut, sa ma revad prin prisma ochilor tai albastri si senini, pe care ar fi gelos pana si cerul, care cu splendoarea sa cucereste sufletele tuturor si imbraca intregul tinut precum un acoperamant de cristal albastru. Nu stiu cum ar fi fost viata mea, daca nu as fi trait acele momente pline de fericire alaturi de tine. Asa cum stii, inainte de a pleca ti-am spus si motivul pentru care am facut acest lucru. Daca as mai fi ramas, dragostea noastra nu ar fi putut fi niciodata o parte din sfera verificabila a realitatii. Aveai atatea datorii fata de familia ta, trebuie sa ii intretii si eu, daca te-as fi luat departe, cu mine, as fi condus la distrugerea traiului decent pe care il duc acum, datorita tie. Saracia este cel mai dureros lucru care poate distruge o casnicie perfecta. Numai iluzia destramarii iubirii noastre m-a dus la disperare, insa circumstantele au fost de asa natura incat am preferat sa renunt la propria mea fericire, pentru a nu iti rapi privilegiul de a-ti ajuta familia. Responsabilitatile sunt pe primul plan, sau cel putin asa ar trebui sa fie in cazul tau. Desigur ca, daca m-ai intreba daca as dori sa fim din nou doi porumbei ce strabat impreuna aleile vietii, asa cum ai scris si tu in scrisoare, care, de altfel m-a incantat intr-un mod deosebit, as afirma cu placere ca as fi in totalitate de acord, deoarece dragostea ce ti-am purtat-o va ramane vesnica si flacara pasiunii ce a luat nastere in sufletul meu nu se va stinge niciodata si nici nu va fi inlocuita de alta. Sper sa fi adus argumente credibile pentru ca tu sa fi inteles ca, de fapt, te iubesc cu adevarat, insa nu putem trai si valorifica dragostea noastra decat intr-un plan al propriei imaginatii.

A ta pentru totdeauna,..."

Daca as putea sa zbor...

Se spune, in viata ca iubirea este cea care iti da aripi sa zbori. Nu condamn aceasta conceptie, insa nici nu o aprob. Pana acum nu am intalnit pe cineva care, cu ale sale simtaminte de profunda atasare si sensibilitate sa ma ridice pana la cer pentru a gusta din eterna puritate a Raiului. Am sperat si sper ca timpul imi va aduce in cale un astfel de om, o fiinta cu suflet nobil si plin de intelepciune. Pana atunci, o sa continui sa scriu povesti, despre o lume ce niciodata nu va putea fi intalnita in plan real, ci numai in tranfigurarile realitatii conform mentalitatii umane.

Daca as putea sa zbor, ar insemna ca a venit el, cuprinzandu-mi mana intr-a lui si dandu-mi putin din puterea sa, pentru ca amandoi sa devenim invincibili. Si atunci vom gusta impreuna din paharul cristalin al dragostei marete si profunde care ne va face sa uitam de tot si de toate si vom trai fericiti pana la adanci batraneti.

Si povestile mele nu vor mai fi create din pura mea imaginatie, parti din ele putand fi desprinse din lumea verificabila a realitatii.

Raportul dintre ratiune si simtire

Este un adevar universal recunoscut, acela ca natura umana este complexa si duala. De asemenea, se stie ca a alege intre gandire si pasiune este cu adevarat un lucru dificil, care de multe ori ne face sa ne intrebam de ce ar trebui sa facem aceasta alegere, sa ne luam fie dupa propriile ganduri, fie sa ne urmam inima.
Raportul dintre ratiune si simtire, sau chiar intre trup si suflet a reprezentat intotdeauna un mijloc de evidentiere a dualitatii umane. Ne intrebam deseori de ce aceste doua concepte se diferentiaza atat de mult unul de celalalt. Pe de o parte, se poate afirma ca ratiunea este reprezentata de exactitate si sugereaza de fapt logica mentalitatii umane. Este foarte important ca in decursul vietii noastre sa ne ghidam si dupa ratiune, dupa tot ceea ce inseamna gand, idee logica. Sentimentul este opusul evident al gandirii logice. Este ilogic, irational si plin de caldura umana.
Complexitatea ce apare in cazul firii umane este mai ales sugerata de contradictia ce se stabileste intre esenta si aparenta, intre propriul suflet si propriile ganduri. Este recomandabil sa incercam sa aducem macar un strop de echilibru care sa armonizeze rivalitatea dintre cele doua concepte. Trebuie ca noi insine sa luam o atitudine hotaratoare, sa fim neutri pentru un moment si sa cantarim intr-o balanta virtuala atat ratiunea, cat si pasiunea.
Desi este o hotarare grea, este absolut necesar sa cadem de acord cu una dintre acestea atunci cand avem de luat o decizie.
Daca ar fi sa vorbesc despre mine, trebuie sa marturisesc ca, mi s-a intamplat adesea sa am de ales intre gandirea logica si cea dominata de afectivitate, insa acest lucru este inevitabil in viata fiecarui om, deoarece noi suntem construiti dupa un prototip ce imbina cu usurinta binele si raul, Raiul si Iadul. Desigur ca, au fost ocazii in care nu am actionat cum trebuia, nu am facut alegerea corecta si am avut de suferit. Pe parcurs, am invatat ca, pentru a stii cum sa alegi intre ratiune si pasiune, trebuie sa te cunosti foarte bine si sa patrunzi atat de adanc in sufletul tau, incat sa gasesti raspunsul la toate framantarile tale. A cunoaste absolut adancurile inlauntrului tau, este o virtute ce merita recunoscuta si pretuita, pentru ca, daca o detii, esti capabil sa iei cele mai corecte decizii, aici intervenind stapanirea de sine, ce este si ea intregita in aceasta virtute.
In concluzie, pot afirma ca raportul dintre ratiune si simtire este atat de bine pronuntat in vietile noastre incat este aproape imposibil sa stii ce sa alegi dintre cele doua. Decizia corecta vine de undeva din interiorul fiintei umane si atunci cand ai de ales intre a actiona logic si a te ghida pur si simplu dupa inima, vei simti daca ai procedat corect numai daca stii sa te cercetezi indeajuns si daca ai aceasta capacitate de a examina toate posibilitatile si de a cauta inlauntrul tau, caci numai acolo vei gasi raspuns la toate intrebarile.