Neliniste

Ajunse acasa si se descalta in graba, indreptandu- se catre sufragerie. Deschise calculatorul si isi verifica email- urile. Niciunul nu era de la el. Nu mai stia nimic de el de mult timp, chiar de cand plecase in vacanta cu parintii lui in Italia. Se implinisera deja doua saptamani si spera ca macar gasise vreo ocazie sa foloseasca un compter si sa ii scrie un email. Ii era atat de dor de el, desi stia ca dragostea lor nu ar fi putut gasi implinire in viata reala. Tot ce ii mai ramanea de facut era sa astepte intoarcerea lui.
Avea o neliniste in suflet. Inainte sa plece i- a marturisit ca o place, lucru la care ea nu s- ar fi asteptat. Ii lasase totusi un zambet larg pe fata dupa ce a spuse aceste vorbe. In sfarsit simtea ca este cineva pe lumea asta caruia ii pasa de ea.
Totusi nu avea cum sa il priveasca mai mult decat ca pe un prieten. Ar fi fost ceva necugetat din partea ei. Se multumea cu faptul ca, acum stia ca o indrageste si spera ca prietenia lor sa fie una interminabila.
Acum trebuia sa astepte intoarcerea lui...

Tu esti...Doar tu...

Tu esti eterna stralucire a fragedei iubiri;

Tu- nlaturi tot ce este rau: suspine, amagiri.

Tu esti o floare pura, copil cu suflet bland!

Si- mprastii bucurie- n jurul tau, precum un cant.



Stau si privesc apusul si iti vad chipul pe cer.

Doar tu cu ochii tai ca de senin ma faci sa sper.

Tu esti parfumul vietii, esti parte din infinit,

Tu eclipsezi absurdul cu al tau glas vrajit.



Iti spun ca eu de- a pururi alaturi iti voi fi,

Ca- n ale mele brate sprijin vei regasi.

Tu esti speranta vie, o candela aprinsa,

Esti inger cu- aripi sure, esti flacara nestinsa.