Amintiri...regrete...

M-am apropiat de usa restaurantului. M-am oprit brusc si mi-am adus aminte de privirea lui calda, de glasul lui puternic si de tristul adevar pe care a trebuit sa il accept, si anume acela ca s-a terminat totul si nu voi mai avea ocazia sa il vad vreodata.
Mi-am sters ochii umeziti cu coltul batistei de hartie. Desi a trecut atata timp, tot nu pot sa dau uitarii toate acele momente pe care le-am petrecut vorbind despre toate sensurile si insematatea lucrurilor ascunse in spatele peretului de lumina al vietii.
As fi vrut ca azi, el sa ma astepte in restaurant stand la o masa cu un buchet de crini imperiali.
Nu as mai fi avut atatea regrete si atatea suspine in suflet si gandurile mele ar fi avut din nou o destinatie.
Din pacate, sufletul lui obscur nu i-a permis razei misterioase a lunii sa patrunda in el si sa il faca fericit. Acum sufletele noastre sunt invadate amandoua de ploaie. E o ploaie ce ne inunda chiar si cea mai indepartata dimensiune a sufletului cu regrete.
Dar gata cu trecutul! Nu trebuie sa imi amintesc de el decat daca amintirile nu sunt dureroase.
Pasesc cu incredere inauntrul restaurantului si ma indrept catre masa unde ma astepta un alt El, care sper ca nu va fi la fel de las ca cel de dinaintea lui.

Mereu am sa te- astept...

Daca se va intampla sa nu te vad nicicand,
Sa nu aud rostit de tine nici macar un cuvant
Va fi ca si cand in brate visul mi-ar fi murit
As fi zambit degeaba privind spre rasarit.

Cand noaptea- si raspandeste al ei sumbru mister
Adorm privind la stele, la chipul tau stingher,
Te simt iar langa mine, desi nu esti aici
Cand eu ma prabusesc, nu poti sa ma ridici.

Esti departe de mine si plang cand ma gandesc
Ca nu sunt langa tine sa- ti soptesc: "Te iubesc!".
Visez c- adorm din nou cu capul pe- al tau piept
Voi fii aici mereu, mereu am sa te- astept...

John si Caitlin

EL: Simt ca imi ascunzi ceva.
EA: De ce crezi asta? Tie nu as putea sa iti ascund nimic. Esti prietenul meu cel mai bun.
EL observa ca EA isi lasa privirea in jos si ofta usor.
EL: Spune-mi! Vreau sa stiu. Da-mi carnetelul! Sunt sigur ca ai consemnat fiecare detaliu acolo.
EA incearca sa se impotriveasca, dar El sfarsi prin a-i lua carnetelul pe care il strangea in mana dreapta. EL il deschise si citi. Observa ca paginile lui erau umplute cu versuri.
EL: Nu mi-ai spus niciodata ca scrii versuri.
EL zambi. Apoi citi ultima poezie scrisa si dupa ce termina, se opri brusc cu privirea asupra versurilor. Le mai lectura o data si apoi ochii lui se orientara catre ochii ei. Citi cu voce tare poezia.
EL: " Sunt martora venirii noptii invaluite-n soapte.
Ma ratacesc prin visele in care- mi esti aproape.
Mi- e teama sa- ti marturisesc, dar dragostea mea- i mare.
Tu nici nu vezi cat te iubesc si asta chiar ma doare.
Priveste- ma in ochi adanc si spune-mi tot ce simti.
Nu voi rosti niciun cuvant, buzele- mi sunt cuminti.
Deschide- ti inima, nu maine, ci azi, cat sunt cu tine.
De maine nu stiu ce va fi, dar azi esti langa mine."
Imediat ce EL termina de citit aceste versuri, EA ii lua carnetelul din mana si fugi. EL o urma.
EL: Caitlin, asteapta!
EA se opri din drum si isi intoarse privirea inlacrimata catre EL.
EL: Imi pare rau... De ce nu mi-ai spus? De ce ti-a fost teama?
EL ii mangaie chipul stergandu-i cateva lacrimi.
EA: N-am vrut sa te pierd... n-am vrut sa stric toata prietenia noastra. Nu as fi vrut niciodata sa afli. John...
EL: Opreste-te! Nu mai spune nimic!
Intre cei doi se instalase un moment de liniste. Ramasera privindu-se si lasandu-si ochii sa vorbeasca intr-un limbaj cunoscut doar de ei. Apoi, sub privirile enigmatice ale lunii, EL ii cuprinse mana si, apropiindu-se de ea, isi lasa buzele moi sa se armonizeze cu ale ei sub forma celui mai tandru sarut.
EL: Caitlin, si eu te iubesc!

Aproape de cer

Cand imi vorbesti,
ma ratacesc printre versurile tale.
Timpul se opreste in loc
si suntem ca doi fluturi
calatorind spre infinitul albastru.
Visul nostru, iubite,
e temelia peste care
ne-am asternut lumea
creata din sentimente
si puritate.
Impartim aceeasi fericire
si ne regasim in fiecare noapte
in micul nostru univers
construit aproape de cer.

Tu

Tu esti puntea catre fericire,
Tu esti lumina pe care
mi-au raspandit-o in suflet
ochii tai plini de poezie,
Tu esti zambetul primaverii,
Tu esti un strop de ploaie
ce imi mangaie chipul
atunci cand noaptea
pune stapanire peste
gandurile mele,
Tu esti respiratia soarelui
in diminetile insorite,
Tu esti vantul ce se joaca
prin parul meu
racorindu-ma in zilele
in care soarele
este stapanul universului,
Tu esti esenta cu care
imi hranesc sufletul,
Tu esti parfum de fericire,
Tu esti ... al meu ...

Intr- o zi

Intr- o zi am sa privesc
fara pauza ochii tai caprui,
dupa care ochii mei
tanjesc de vreme multa.
O sa ii permit mainii mele
sa interactioneze cu chipul tau
pe fundalul intretinut
de sunetul albastru
al chitarii acustice
fredonat de inimile noastre
pline de entuziasm.
O sa imi las buzele
prada buzelor tale
ca sa le sorbi tot parfumul
si sa imprastii peste ele
pulbere de stele
imbibate in lichior de beatitudine.
Ziua aia va fi apogeul fericirii mele,
ziua in care o sa te vad pentru prima data
in afara visului...

Daca...

As captura soaptele tale
purtate de vant,
ti-as inrama chipul
in petale de crin,
ti-as fura sarutul vechi
inlocuindu-l cu altul
pe care am imprimat pasiunea
ce mi-a strabatut
fiecare dimensiune a sufletului.
As gusta din fericirea
pe care mi-o oferi
si ti-as darui zambete
in schimbul ei.
Ai spulbera in mine
orice durere si patima
si ai patrunde in inima mea
ravarsandu-ti splendoarea...

...daca ai fi aici...

Razboi

Sub presiunea iubirii
ma subdimensionez...
imi pierd ratiunea
si simtamintele ma napadesc
prin interior.

Imi asalteaza inima
cu pasiune,
imi sfasie sufletul
cu dinti de lumina,
imi impunge mintea
cu sageti de foc
si ma lasa prada
sarutarilor tale virtuale.

Te-as certa zilnic
pentru razboiul pe care
il provoci de fiecare data
in mine...

Inima

Imi agat fiecare sentiment
de inima...
O coplesesc cu trairi puternice
sau cu portrete fascinante,
ale unor oameni
ce imi devin dragi.

Ii impovarez durerea
anexand alte dureri
poate si mai profunde.

A suferit mult, dar spera ca,
poate, in viitorul apropiat
va gasi o alta inima
care sa ii fie alaturi
si sa ii preia din sarcinile chinuitoare
la care o supun.

Azi m-am decis
sa o distrag putin de la rutina...

Azi, i-am vorbit inimii
despre tine...

Te-a indragit din prima clipa,
dupa fiecare calitate a ta
sau captura a chipului.
Zambea de fiecare data
cand iti rosteam numele.
Asculta, fara sa ma intrerupa,
fiecare detaliu.
Se impleticea in emotii
si desena in creion de stele
fiecare trasatura
a chipului tau
pe masura ce le explicam,
pentru a si-l imprima
pe partea stanga.

Daca o sa se indragosteasca
de inima ta?

Te cunosc

Imi porti pasii
in universul tau,
cu fiecare vers
pe care il scrii.

Ma cuceresti
prin fiecare cuvant
si fiecare silaba
ale stihurilor.

Ma adancesc
in ochii tai si caut
refugiul in zilele mele
de singuratate.

Imi zambesti in vise
si iti oglindesti chipul
in imaginea curcubeului
ce isi face tiptil aparitia
dupa plecarea ploii.

Te caut in mare,
in cer si in luna
doar ca sa-ti spun
cat de mult ti-as adora
privirea scaldata
de razele puternice
ale soarelui.

Te cunosc destul
incat sa spun ca
nu iti lipseste nimic
din ce eu vreau sa ai.
Puterea ta de gandire
si temperamentul
corespund tuturor
dorintelor mele.

Ochii tai

Ochii tai
si-au tradat din nou puritatea
provocand in mine o furtuna,
de sentimente si idei.

M-au lasat iar prada inocentei
ce mi-a acoperit sufletul
ascuns in pustiu.

Ma pierd in versuri,
emotii si pasiuni.
Sunt partasa unui curent neintrerupt
de inspiratie...

Doar ochii tai
pot fi zariti in mintea mea acum.
Sunt doua nestemate
cu puterea carora
imi hranesc sufletul
in tacerea noptii.

Ochii tai,
poet fara pereche...

Trupuri...

In bratele tale ma pierd,
iubite...
Ma contopesc cu tine
si inima mea
se lasa condusa
de a ta.
Ne risipim trupurile
precum nisipul
in bataia calma
a vantului.
Ne intalnim dincolo
de barierele luminii,
in noaptea ce pare
sa ne ocroteasca
visele noastre tulburi.
Trupurile noastre
se recompun apoi
din stele si din mare
si devenim
doua gheme de lumina
ce strabat galaxia
pentru a imprastia
fericire...

Ploaia

Daca m-as putea
metamorfoza,
mi-as dori sa renunt
la conditia umana
ce ma limiteaza
si sa ma transform
in lacrimi de ploaie.
Sa cobor din cer
si sa-mi imprastii
picaturile peste chipul tau
in tacerea noptii.
Ti-as oferi
mangaierile mele suave
si as patrunde in tine
sub vraja lunii.
Ai simiti cum
iti injectez venele
cu pasiune
si cum imi revars
sentimentele
pe trupul tau
dezgolit.
Ne-am impreuna
sufletele, iubite
si noaptea
ne-ar pecetlui iubirea
prin misterul ei.

Fericirea noastra...

Suntem prizonieri
ai propriilor universuri.
Trupurile ne tin sufletele
captive in niste
carapace pietrificate.
Reusim sa evadam
in nestire si noaptea
e martora
puritatii noastre.
Ne materializam iubirea
si ne umplem sufletele
cu fericire...
...fericirea noastra...

Cred...

As vrea ca macar o clipa sa imi strapungi inima cu o sageata de pasiune, sa ma lasi sa ma strecor langa sufletul tau si sa ii simt caldura. Mi-as dori sa palpaie in mine dorinta de a trai vesnic fara nicio remuscare sau indoiala, sa fiu o parte din universul tau de ganduri si sa ma tradeze, de fiecare data cand imi apari in minte, zambetul.
Esti departe, si ar trebui sa nu fi nici macar ultimul gand ce imi strabate mintea.
Continui sa gandesc cu inima si sa uit de ratiunea care ar trebui sa imi calauzeasca fiecare sentiment. Ma hranesc cu minciuni si vise pe care urmeaza sa le spulberi.
Simt durerea virusandu-mi sangele si fiecare os din corp cum mi se frange.
Adevarul e crunt.
Eu cred ca...te iubesc!

Catre suflet...

Sunt mii de cuvinte ce imi strabat mintea acum, dar prefer sa le tin ascunse.
Acum sunt pedepsita de propriul suflet. Ma cearta pentru ca l-am facut iar sa sufere. I-am promis ca nu voi mai face nimic gresit, ca nu ma voi mai pierde printre iluzii, ca nu voi mai cauta ceva ce nu pot obtine. L-am tradat si acum ma cearta.
Sunt biciuita de propriile greseli si nici macar curcubeul nu ma mai face sa zambesc.

"Imi pare rau, suflete, daca am gresit cand am spus ce am gandit. Stiu ca acum plangi din cauza mea. Promit sa nu mai gresesc si sunt sigura ca ma voi revansa intr-un fel fata de tine."

Cuvinte ce nu trebuiau sa fie marturisite...

Mi-as dori sa ma scald
in privirea ta calda,
sa ma pierd
printre saruturi lungi, si
doar luna sa ne vada
cum ne traim iubirea.

Esti cerul albastru
fara nori,
esti ploaia ce curge
precum niste lacrimi
de cristal,
esti o energie puternica
ce ma face sa merg
inainte si sa zambesc,
esti o parte
dintr-un vis perfect
ce ma tine in viata
cand am momente in care
simt ca ma
prabusesc,
esti lumina ce vreau
sa imi stea vesnic aprinsa
deasupra capului,
esti curcubeul ce apare
pe bulevard dupa furtuna,
esti zapada ce vreau
sa imi mangaie chipul
in fiecare minut
al iernii,
esti glasul pe care
nu m-as satura sa il ascult
zicandu-mi
in fiecare zi din
lungul meu drum
catre eternitate
"Buna dimineata!",
esti sufletul langa care
vreau sa il asez
pe al meu,
esti un ideal...

Sunt o ciudata
care te place...
Poti sa ma judeci
cat vrei.
Nu te condamn.
Am gresit din nou
si suport consecintele.

Realitatea

Sunt clipe ce imi doresc
sa devina eterne.
Sunt figuri ce mi-as dori
sa mi se intipareasca
vesnic
in minte.
Sunt momente in care
mi-as dori
sa fii aici
si sa nu pleci nicicand.
Realitatea ne desparte
de fiecare data.
Realitatea asta banala
imi chinuie fiecare
parte din suflet
prin crudele ei reguli
si prin vagile ei dimensiuni.
Am atatea dorinte
ce se vor pierde in lantul lung
de lucruri neadeverite,
atatea vorbe ce nu vor fi nicicand
rostite, ci ascunse…
Realitatea ma impiedica
sa le marturisesc,
realitate crunta in care
sunt captiva astazi.

S-au pierdut noptile noastre, iubite...

Caut zorile
de alta data cand
ma pierdeam printre
versurile tale.
Ma rupeam din
realitatea banala
si patrundeam
in universul pe care
il creasesi pentru mine.

S-au departat toate...
S-au scurs clipele
frante din
eternitatea iubirii.

S-au pierdut
noptile nostre,
iubite.

Betie...

Iti sprijini capul
pe umarul meu
iubite,
si mainile noastre
se impreuneaza
sub privirile galbene
ale lunii.
Sub cerul ca de sticla
stam pierduti
intr-un romantism
incurabil.
Ma pierd
in privirea ta
si tanjesc dupa gustul
buzelor tale.
Le sorb parfumul
si ma imbat
cu fericire.

Prapastie

Vantul ma loveste cu putere si ma impinge catre necunoscut.
Nu imi e teama de nimic. Am acceptat brutalitatea ce defineste lumea asta. Mi-am schimbat inima cu una mai dura si nu ma mai las rapusa de niciun lucru si de nicio persoana.
Ajung langa o prapastie si ma apropii de margine. Ii observ adancimea.
Realizez ca nu e o prapastie obisnuita. E chiar sufletul meu...
Nu stiam ca sunt atat de multe dimensiuni acolo. Cred ca nu le cunosc pe toate inca si, cu siguranta timpul va determina altele sa se formeze.
Sunt o fiinta plina de enigme...

Dor...

Te asezi in spatele panzei de matase si ma lasi sa iti vad doar umbra.
O privesc timp de cateva secunde. Imi e de ajuns. Dai nastere in mine unui curent ce imi strabate fiecare parte a sufletului si care poarta cu sine pulberea unui sentiment de care imi era dor...dragostea...
Te descopar din nou, de data asta din spatele peretelui de matase si imi zambesti. Imi era dor de zambetul tau...

Tot ce mi-a ramas

E tarziu si gandul
imi zboara aiurea.
Imi apar in minte
tot felul de cuvinte.
Sunt pasagera
intr-un vortex
al propriilor sentimente.
Ma definesc
si ma simt
un calator
in propria lume
a misterelor launtrice.
Ma redescopar
la fiecare pas.
Si sunt tot eu,
sunt tot ce mi-a ramas.

Nu vreau!

Nu vreau sa fiu trecatoare prin timp degeaba
Nu vreau sa mi se dea sfaturi cand gresesc
Nu vreau sa ma vada nimeni cand plang
Nu vreau sa mai gresesc
Nu vreau sa mai pierd nimic
Nu vreau sa ma pierd pe mine
Nu vreau sa zbor
Nu vreau sa ma impiedic de obstacole
Nu vreau sa tac
Nu vreau sa ma las rapusa de altii
Nu vreau sa pleci
Nu vreau sa fiu singura la nesfarsit...

Doar noi...

Suntem doar noi
intr-o camera goala.
Iti simt caldura langa trupul meu.
Imi invelesc inima cu a ta
si o simt cum bate in mine.

Te privesc in ochi din nou
si timpul se opreste in loc.
Imi mangai chipul
si apoi imi cuprinzi mana
intr-a ta.

Suntem ca doi pelerini
intr-o calatorie spre luna.
Ne petrecem iubirea
si ne dorim sa zambim
vesnic.

Doar noi pasim pe calea
presarata cu roua
si diminetile sunt
mai frumoase
pentru ca tu esti
langa mine...
Si suntem doar noi,
noi doi...

Poem

I know I’ m not a perfect girl

And this is not a perfect world

If you always follow your dream

You may someday get esteem.

This is what I have learned from you

Now I know what I’ve got to do

Everything must come from the heart

Think about that, right from the start.

I use to imagine your smile

And dream about it for a while

I think your voice is wonderful

I believe your eyes are magical.

You keep my attention alive

And sometimes you help me survive

When I’m sad I listen to your song

You make me feel like I belong.

Platonic

As vrea s-am doar o clipa de liniste profunda
Sa nu mai simt ca pe pamant sunt doar o muribunda.
Ma-ndrept fara vointa catre-un abis demonic
Si orice sentiment uman mi se pare platonic.

Captata sunt de umbrele tristetii

Captata sunt de umbrele tristetii
Nimic nu pare sa mai aiba sens
Suntem mereu supusi unor restrictii
Si unor suferinte far' de-nteles.

M-astept la orice de la asta viata
Nimic nu va mai fi ce-a fost odata
In suflet nu mai port nicio speranta
Voi indura soarta ce mi-a fost data.

Prabusire ...

Sunt inger prabusit, fara speranta
Nici aripi nu mai am ca sa mai zbor
Doresc sa fi trait o alta viata
Suflarea mi se stinge, o sa mor.

Sumbru ...

Sumbru ... totul in jurul meu mi se pare asa.
E ca si and lumea intreaga si-ar fi pierdut esenta. Nimeni nu mai cunoaste adevaratele valori ale vietii, nu mai stie cum sa pretuiasca sentimetele pure. Oamenii se urasc intre ei, se distrug, isi arunca niste vorbe lipsite de sens, de relevanta, de intelepciune ...
Si parca acum toti incep sa devina transparenti, sa se tranforme in niste spirite ... care se afla in cautare de ... nimic ...

Abis ...

Uneori simt cum se crapa pamantul de sub picioarele mele si cum ma prabusesc intr-un abis nestiut de mine, un abis al pierzaniei.
Atunci, parca toate gandurile mele fug si imi lasa mintea prada intunericului. Apoi incep sa ma desir ca un pulover zdretaros si ros de molii. Mainile si picioarele mi se frang, chipul incepe sa se descompuna. Raman ... fara nimic ...

Bestia

Uneori am senzatia ca sunt precum un microb si ca toti incearca sa ma elimine.
Cateodata nu sunt luata in serios, desi stiu ca ceea ce spun se bazeaza pe argumete solide.
Alteori sunt luata peste picior si culmea, de niste oameni care nu sunt deloc superiori mie.
La un moment dat, vor face cunostinta cu Bestia ...

Regres ...

Regres ...
Totul e haotic.
Incep toate sa se autodistruga.
Toate iluziile incep sa se naruie, zambetul se sterge, sufletul dispare si el ...
Daca ai putea patrunde acolo, in el, ai vedea un adevarat masacru ... sentimentele se lovesc intre ele, se agita, se ciocnesc ...
Peretii inimii mele nu mai rezista; incep sa se descompuna ...
Si nu va mai fi nimeni care sa ii refaca ...
O sa ajung la un moment dat sa nu mai stiu de mine, sa mi se para ca sunt o epava, sa imi doresc sa dispar ... pentru totdeauna!

Umbra ...

Umbra este adanca
pentru cei care vor
intr-adevar sa o vada.
Te cuprinde incet.
Odata ce te afunzi in ea,
toata lumea ta interioara
se intuneca
si apoi se descompune.
Demoni sunt pretutindeni.
Ei te asteapta
dincolo de barierele luminii.

Inger pierdut ...

Inger pierdut, aripile iti sunt frante;
Te-ai prabusit intr-un abis macabru
Nu mai gasesti puterea de-a merge inainte,
Moartea te va cuprinde; vei deveni un astru.

Pasesti in intuneric, umbra ti se largeste
Fortat esti sa iti accepti cruda soarta
Simti lumina din suflet cum ti se risipeste
Esti gol pe dinauntru si inima ti-e moarta.

Cateodata ...

Cateodata sunt prea tacuta, prea retrasa, desi nu ar trebui sa fiu asa.
Alteori, nu ma mai opresc din vorbit si ajung sa ii enervez pe cei din jur cu acest lucru.
Cateodata nu suport niciun zgomot sau nu doresc sa vad pe nimeni.
Alteori dau drumul tare la muzica si incep sa cant ca si cand galagia pe care o fac, m-ar elibera de o oarecare stare ce imi strabate fiinta prin interior.

Daca stau bine sa ma gandesc, zace in mine un vortex al paradoxurilor ... Sunt un fel de soare negru sau un fel de umbra luminoasa ... Nici eu nu stiu exact ce sunt ...

Nu pot!

Nu pot sa fac pasul asta, nu pot sa o iau de la capat ... Pur si simplu NU POT!
Probabil sunt mai lasa decat credeam.
Daca m-ai vedea acum, te-ai enerva teribil si mi-ai zice: "Copila, trezeste-te! Revino-ti!".
Dar nici macar nu mai esti aici ...
La naiba!!! Am ajuns o umbra. Nu ma mai recunosc. Parca mi-ar fi smuls cineva sufletul si l-ar fi terfelit prin mizerie si suferinta ...

Eu si Iona

Ma aflu in deplina singuratate sufleteasca ...
Ma chinuie, ca si pe Iona, dorinta de a renaste.
Daca s-a intampla acest lucru, cu siguranta mi-as trai noua viata cu mai multa intensitate si cu mai putine temeri. N-as mai fi atat de naiva si as pune un gratar la intrarea in sufletul meu ca sa nu intre nimeni cu cutitul in el.
Dar, cum acest lucru nu se poate intampla, o sa imi traiesc in continuare viata asta mizerabila ce mi-a fost data si probabil ca o sa sufar iar si iar din cauza unor lucruri sau a unor oameni ce poarta in suflete prea multa rautate.
Si o sa continui sa imi umplu mintea cu ganduri sumbre, simboliste. O sa imi afectez in continuare sufletul cu diferite emotii demonice sau dorinte macabre. Poate asa il eliberez de trupul in care este captiv si il las pe acesta sa paseasca in ... inexistenta ...

Prea multe ...

Imi sprijin capul in maini si oftez ...
E totul pierdut, nu mai sunt sperante ...
NU voi mai iubi nicicand!
S-a mai frant o bucata din inima mea ...
In curand nu o sa mai exist, cred. Ma macina prea multe ganduri, am prea multe sentimente... practic, prin tot ceea ce fac sau simt ma distrug pe mine ...

Regrete ...

Zi de zi ma lupt cu mine insami ... port o lupta interioara prin care imi impun sa supravietuiesc crudului destin ce mi-a fost dat...
... si o sa ajung intr-un punct in care nu o sa mai pot lupta, in care nu o sa ma mai pot salva ...
O sa ajung la capat de drum si o sa astept sa mi se scurga din vene ultimul strop de viata, ultima farama de speranta ...
O sa fiu un nimeni intr-o lume de nimicuri.
Atunci, cand clipa va veni, o sa imi asez capul pe perna si voi varsa o ultima lacrima si aceea va fi pentru ca nu am reusit sa simt iubirea strabatandu-mi fiecare parte din trup, pentru ca nu m-a cuprins inca flacara pasiunii, pentru ca nu i-am putut simti langa mine trupul in fiecare dimineata ...
O sa mor pustiita, dezgolita de sentimente pozitive ... Mintea o sa imi fie intunecata de prea multe ganduri si obrajii invadati de prea multe lacrimi ...
Am trait o viata solitara ...

Singura ...

Singuratatea ma macina. E singurul lucru de care ma tem cu adevarat.
O sa fiu gasita zacand, sugand ultima picatura din viata, undeva pe o alee intunecata la o ora tarzie si stand culcata pe pamantul rece.
Si o sa fiu singura, fara nimeni langa mine care sa isi doreasca sa raman in viata, care sa strige dupa ajutor...
Nu o sa fie nimeni care sa imi ofere un ultim sarut...

Fara cuvinte ...

De ce uneori nu zici nimic?
Uneori formulezi propozitii prea scurte. E ca si cum ti-ai limita discursul. Ar trebui sa spui totul asa cum iti vine in minte, fara sa ascunzi anumite lucruri de mine.
Cateodata vorbesti astfel incat ma faci sa cred ca exista vreun mesaj codat pe care il pui cu grija in vorbele tale si pe care ai vrea sa nu il decodific ...
Ar trebui sa ai incredere in mine.

Cand nu esti tu...

Cand nu esti tu, sunt numai umbre in jurul meu. Cand petrec ceva timp vorbind cu tine, parca sunt altcineva, parca ma vindec de sentimentele incarcate de intuneric ce imi bantuie uneori mintea si inima.
Chestia ciudata e ca mi-ai intrat in suflet si nu pot sa te scot deloc de acolo. Nici daca as incuia toate amintirile cu tine intr-un dulap pecetluit cu mii de incuietori.
Crede-ma ca am incercat asta odata si nu a mers... E asa de ciudat modul in cre mi te afisezi in fata ochilor de fiecare data cand am nevoie de cineva care sa ma asculte... E doar o simpla iluzie, dar, chiar si asa, ma ajuta sa merg mai departe...

Stai! Ce tot spun eu aici?!
Iubirea e platonica...nici nu stiu de ce mai vorbesc despre ea. Eu eram cea care statea impotriva ei. A trebuit sa apari tu si sa darami zidul ala din fata mea care ma mentinea intacta.
Acum m-a lovit iubirea asta ciudata, de care nu mai pot sa scap...

The girl and the boy (the saddest words a boy ever told me)

The girl: Run away with me!
The boy: I'll run away alone...
The girl: Alone?
The boy:...alone...to you. I'll visit the town to see you. I'll look at you from my motorcycle...making sure you don't see me. And then run away again...to nowhere.
The girl: Will you hide?
The boy: I'll hide and run away, leave you behind...taking the road to nowhere. And get old on the road...and then return to see you again…all grown up, with kids and a loving husband.
The girl: Will that view make you happy?
The boy: I'd shed a tear on my old, long forgotten face and then ride again in the sunset...never to be seen again. But, yes, I'll be happy, happy that you found a true loving man…not a weak, coward man like me.
The girl: The only man I want beside me is you...only you...

Jane si William

Jane stia ca iubirea sincera poate schimba intru totul viata unui om, ca ea poate interveni acolo unde exista suferinta si singuratate si le poate inlocui.
Aceasta seara avea sa fie foarte importanta pentru ea. Se intalnea in sfarsit cu el. Nu se vazusera pana atunci. Era o seara emotionanta pentru amandoi.
Isi alesese bine tinuta, astfel incat sa nu para nici prea incarcata si nici prea stearsa. Isi prinse parul intr-un coc elegant si apoi se grabi catre cuier pentru a-si alege pantofii care sa se potriveasca perfect tinutei. Urmau sa ia cina la un restaurant si era absolut necesara adoptarea unui stil vestimentar mai elegant. Nu trebuia sa dezamageasca nici prin tinuta si nici prin comportament. Acest lucru si-l fixase in minte si era decisa sa faca o impresie buna.
Avea emotii, insa acestea nu faceau decat sa ii dea o stare de agitatie si de inconfort care nu ar fi fost deloc benefica, asa ca se hotarase sa le inlature.
A luat un taxi si era nerabdatoare sa ajunga la restaurant.
Aparent, s-ar crede ca o poveste de dragoste pe internet nu se poate forma, insa in cazul ei si al lui William nu era asa. Inca de la inceput a-i fi putut observa cat de pline de stralucire erau replicile lor. Vorbeau de parca s-ar fi stiut de o viata, vorbeau cu o usurinta remarcabila.
Ajunse in fata restaurantului si se opri putin inainte de a pasi in interior unde el o astepta.
- Linisteste-te, Jane! isi spuse ea in gand. Nu e ca si cand ai savarsi o infractiune. Nu iti mai face atatea griji! Totul o sa fie bine!
Respira adanc si apoi intra. Il vazuse chiar acolo, la o masa din colt, langa un buchet de crini. Stia ca erau florile ei preferate si era un gest frumos ca s-a gandit sa ii faca un astfel de cadou. De fapt, cel mai mare si frumos cadou pe care i-l putea face, i-l daruise deja. Era vizita pe care i-o facuse in seara aceea. Ce alta minune vrei sa ti se intample mai mult si mai mult, daca sa ai langa tine omul la care tii cel mai mult, persoana care stie sa te faca sa zambesti in fiecare moment in care iti vorbeste, cel a carui voce doresti sa o auzi tot timpul? Acum Jane avea ocazia sa ii zareasca pentru prima data privirea plina de farmec si sa ii priveasca zambetul. Acest sentiment nu il traiesc decat cei care sunt partasi unor astfel de povesti. Chiar daca a inceput ca una virtuala ce nu se anunta promitatoare si nici transpusa in planul real, povestea lor a evoluat si acum aveau sansa sa vada fiecare, pe chipul celuilalt cum emotiile se exprima cu ajutorul gesturilor, sa observe reactiile la fiecare atingere sau privire.
Se apropie usor de masa si vazu cum el o astepta nerabdator.
- Buna! ii spuse ea.
- Buna! saluta el si se ridica si ii cuprinse mana intr-a lui si apoi ii saruta obrajii. Se puteau sesiza emotiile. Era putin agitat, insa Jane il invita sa se aseze amandoi pe scaune.
- Da-mi voie sa iti spun ca tinuta ta de asta seara este uimtitoare. Se potriveste cu decorul restaurantului; ii zise el.
- Multumesc! replica ea.
Nu era tocmai o replica buna pentru inceputul converstiei, insa avea incredere ca totul va iesi absoult perfect, asa cum visasera ei.
- Nu imi vine sa cred ca in sfarsit esti aici! adauga ea dupa cateva secunde.
Aceasta replica fusese suficienta pentru ca sa starneasca aparitia zambetului lui. Era de-a dreptul incantator. El era tot ceea ce ea isi putea dori. Amuzant, inteligent, o placea asa cum era ea.
- Am asteptat atat de mult clipa asta, amandoi; adauga el. Si acum e reala.
- Si cand te gandesti ca tu voiai sa renunti sa ma mai intalnesti. Mai tii minte ziua aceea in care mi-ai spus ca vrei sa fim doar prieteni? Numai eu stiu cat am suferit atunci. Cat de rau mi-a parut pentru ca tu credeai ca sentimentele mele nu sunt sincere...
El o lua de mana si i-o stranse usor si spoi spuse:
- Sa uitam de ce a fost. Acum suntem aici, fermecati de sentimentele puternice pe care le traim in seara aceasta.
Au fost discutii lungi purtate in acea seara, o seara intr-adevar magica pentru amandoi. Au asteptat-o de mult timp.
- Acum pot sa spun ca tu ma faci sa ma simt complet. Iubesti, emani iubire, esti adorabila si imi placi foarte mult.
- Acum nu mai avem de ce sa fim tristi. Visul nostru a devenit in sfarsit realitate.
Terminase cina si apoi se hotari sa plece la o scurta plimbare in miez de noapte.
- Vreau sa iti spun ceva! ii zise ea.
- Ce anume vrei sa imi spui?
- E minunat cum razele lunii isi gasesc refugiul in privirea ta, facandu-ti ochii sa straluceasca precum doi astrii.
El o imbratisa si apoi ii sopti la ureche:
- Stii ca nu am dorit sa spun asta pana acum pe messenger, am vrut mai degraba sa iti soptesc: Sunt indragostit de tine, Jane.
- Eu nu am incetat nicio clipa sa te indragesc. Ai fost si esti al meu Luceafar! replica ea.
Apoi, se oprira amandoi in loc si el se apropie de ea si ii saruta usor buzele, ca si cum o adiere usoara de vant le-ar fi strabatut.
Simtira atunci amandoi cum iubirea lor se materializase prin acel sarut.
Ea stia ca el este barbatul care i s-ar potrivi cel mai bine si nu avea sa renunte la iubirea ei pentru el pentru nimic in lume.


Din pacate, adevarul acestei povesti este facut din contradictie.
Jane si William nu s-au intalnit niciodata. Ar fi fost frumos sa experimenteze toate acele trairi, fara sa le pese pentru un moment de ce era in jurul lor. Sa fie pentru o clipa doar ei si luna care sa ii vegheze si sa le protejeze iubirea.
Jane inca tine la William si el va fi mereu o parte din Raiul ei.
Sa le fi jucat oare destinul o festa, sau este oare adevarat ca le-a fost sortit sa se cunoasca pentru ca intre ei sa se poata naste o frumoasa poveste?
Aceasta e o enigma ce probabil nu va fi dezlegata niciodata, deoarece William a incetat sa traiasca in acest vis, renuntand la el si alegand sa traiasca in realitatea cruda a oamenilor obisnuiti.

Din pricina iubirii

Din pricina iubirii
Astazi ma simt pierduta.
Esenta amagirii
In inima- mi se- afunda.

Nu- mi da ragaz o vreme
Imprastie speranta.
Profund sufletu- mi geme;
Se stinge insasi viata.

1) Departe sunt de tine.

Stau singură lângă foc

Şi imi petrec în minte

Viaţa- mi făr’ de noroc.

2) Credeam că- n astă viaţă

Nu voi putea găsi

Un băiat lângă care

Să simt că pot iubi.

3) Te- am cunoscut pe tine

Şi ştiu că m- ai rugat

Să- ţi fiu mereu aproape,

Dar eu te- am refuzat.

4) Acum îmi pare rău;

Atunci n- am realizat

Că tu eşti cel cu care

Să fiu, îmi este dat.

5) Am sufletul pustiu

Şi inima îmi plânge.

Nu pot să mai trăiesc;

Speranţa mi se frânge.

6) Ascultă ce îţi spun

Eu te vreau doar pe tine

Căldura să ţi- o simt

Să te ştiu lângă mine.

7) Nu voi uita nicicând

Vorbele tale sfinte

Le voi purta în suflet,

În inimă şi- n minte.

8) Nu pot petrece- o clipă

Fără să mă gândesc

Distanţa ne desparte,

Dar eu tot te iubesc.

9) Ascultă glasul meu

Şi inima- mi cum bate

Vreau sa fiu lângă tine,

Nu să te ştiu departe.

10) Acceptă- mi dragostea

Pe care- acum o simt

Îţi spun doar adevărul

Nu am de ce să mint.

11) Întoarce- te la mine

Vreau să fim împreună

Parfumul să ţi- l ştiu

Să ne ţinem de mână.

12) Ştiu că mult ţi- am greşit

Dar ştii ca te iubesc

Eu nu vreau să mai sufăr,

Nu vreau să m- amăgesc.

13) Îmi cer din nou iertare

Cu gândul sunt la tine

Şi iarăşi te întreb:

"Mai vrei să fii cu mine?”

14) Ce e în sufletu- ţi

Numai tu poţi să vezi

Dar ale mele vorbe

Te rog, ca să le crezi.

15) Răspunsul îl aştept

Decizia- ţi aparţine

Gândeşte- te la ea,

Gândeşte- te la mine.

16) Vezi cine vrei să- ţi fie

De inimă- ţi aproape

Cine să te vegheze

Cu gândul zi şi noapte.

Iubite, dulcea mea lumina

Iubite, dulcea mea lumina
De chipul tau senin si bland
Nu ma pot odihni in tihna.
Iubesc cum n-am iubit nicicand.

Iubite, marea mea speranta
Doar tu cu glasul tau vrajit
Ai reusit sa dai viata
Sufletului meu ratacit.

Acum stiu ce- nseamna "iubire"
Acum simt cum e sa- ti doresti
Sa fii mereu langa cel care
Te face zilnic sa zambesti.

" Stiu ca e mult prea devreme sa o spun, dar o voi spune. Te iubesc!"
Ii stranse mana cu putere si ii marturisi aceste cuvinte. Ea ramase surprinsa de vorbele lui. Ii raspunse: "E prea devreme...".
El ii mangaiase apoi obrazul udat de picaturile ploii care tocmai incepuse si ii saruta fruntea. Apoi adaugase: " Eu vreau sa fiu cu tine mereu! Tot timpul te am in gand!"
"Tu esti primul si ultimul gand din mintea mea!" ii spuse ea.
" Lasa- ma sa te iubesc! Lasa- ma sa iti arat ce simt cu adevarat pentru tine! Lasa- ma sa fiu ingerul tau!".
El ii ceru aceste lucruri si astepta ca ea sa ii accepte dragostea. O stranse cu putere in brate, incat ii simti bataile alerte ale inimii. Erau bataile dragostei ce isi lasase amprenta asupra sufletului ei inocent. Era o altfel de iubire ce simtea acum. O iubire ce se manifesta cu repeziciune cucerind- o precum o armata de soldati cuceresc un teritoriu neaparat. Asa era si inima ei, un teritoriu neatins inca de magia puternica a dragostei si nepatruns de flacara pasiunii. Nu ar fi crezut ca avea sa simta vreodata asa ceva.
" Te las cu o conditie" ii spuse razand. "Trebuie sa- mi promiti ca vei fi sincer cu mine tot timpul, ca ma vei respecta si ca ma vei iubi cu tot dinadinsul."
" Te voi iubi pentru eternitate!" replicase el. Apoi o lua in brate si o sarutase cu atata pasiune, incat amandoi simtira pentru cateva clipe ce inseamna cu adevarat fericirea sufleteasca.
Era primul lor sarut si ar fi vrut sa stea asa impreunati pe vecie.