Eu si Iona

Ma aflu in deplina singuratate sufleteasca ...
Ma chinuie, ca si pe Iona, dorinta de a renaste.
Daca s-a intampla acest lucru, cu siguranta mi-as trai noua viata cu mai multa intensitate si cu mai putine temeri. N-as mai fi atat de naiva si as pune un gratar la intrarea in sufletul meu ca sa nu intre nimeni cu cutitul in el.
Dar, cum acest lucru nu se poate intampla, o sa imi traiesc in continuare viata asta mizerabila ce mi-a fost data si probabil ca o sa sufar iar si iar din cauza unor lucruri sau a unor oameni ce poarta in suflete prea multa rautate.
Si o sa continui sa imi umplu mintea cu ganduri sumbre, simboliste. O sa imi afectez in continuare sufletul cu diferite emotii demonice sau dorinte macabre. Poate asa il eliberez de trupul in care este captiv si il las pe acesta sa paseasca in ... inexistenta ...