marți, 23 august 2011

Abis ...

Uneori simt cum se crapa pamantul de sub picioarele mele si cum ma prabusesc intr-un abis nestiut de mine, un abis al pierzaniei.
Atunci, parca toate gandurile mele fug si imi lasa mintea prada intunericului. Apoi incep sa ma desir ca un pulover zdretaros si ros de molii. Mainile si picioarele mi se frang, chipul incepe sa se descompuna. Raman ... fara nimic ...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu