marți, 25 octombrie 2011

Daca...

As captura soaptele tale
purtate de vant,
ti-as inrama chipul
in petale de crin,
ti-as fura sarutul vechi
inlocuindu-l cu altul
pe care am imprimat pasiunea
ce mi-a strabatut
fiecare dimensiune a sufletului.
As gusta din fericirea
pe care mi-o oferi
si ti-as darui zambete
in schimbul ei.
Ai spulbera in mine
orice durere si patima
si ai patrunde in inima mea
ravarsandu-ti splendoarea...

...daca ai fi aici...

Razboi

Sub presiunea iubirii
ma subdimensionez...
imi pierd ratiunea
si simtamintele ma napadesc
prin interior.

Imi asalteaza inima
cu pasiune,
imi sfasie sufletul
cu dinti de lumina,
imi impunge mintea
cu sageti de foc
si ma lasa prada
sarutarilor tale virtuale.

Te-as certa zilnic
pentru razboiul pe care
il provoci de fiecare data
in mine...

Inima

Imi agat fiecare sentiment
de inima...
O coplesesc cu trairi puternice
sau cu portrete fascinante,
ale unor oameni
ce imi devin dragi.

Ii impovarez durerea
anexand alte dureri
poate si mai profunde.

A suferit mult, dar spera ca,
poate, in viitorul apropiat
va gasi o alta inima
care sa ii fie alaturi
si sa ii preia din sarcinile chinuitoare
la care o supun.

Azi m-am decis
sa o distrag putin de la rutina...

Azi, i-am vorbit inimii
despre tine...

Te-a indragit din prima clipa,
dupa fiecare calitate a ta
sau captura a chipului.
Zambea de fiecare data
cand iti rosteam numele.
Asculta, fara sa ma intrerupa,
fiecare detaliu.
Se impleticea in emotii
si desena in creion de stele
fiecare trasatura
a chipului tau
pe masura ce le explicam,
pentru a si-l imprima
pe partea stanga.

Daca o sa se indragosteasca
de inima ta?

Te cunosc

Imi porti pasii
in universul tau,
cu fiecare vers
pe care il scrii.

Ma cuceresti
prin fiecare cuvant
si fiecare silaba
ale stihurilor.

Ma adancesc
in ochii tai si caut
refugiul in zilele mele
de singuratate.

Imi zambesti in vise
si iti oglindesti chipul
in imaginea curcubeului
ce isi face tiptil aparitia
dupa plecarea ploii.

Te caut in mare,
in cer si in luna
doar ca sa-ti spun
cat de mult ti-as adora
privirea scaldata
de razele puternice
ale soarelui.

Te cunosc destul
incat sa spun ca
nu iti lipseste nimic
din ce eu vreau sa ai.
Puterea ta de gandire
si temperamentul
corespund tuturor
dorintelor mele.

Ochii tai

Ochii tai
si-au tradat din nou puritatea
provocand in mine o furtuna,
de sentimente si idei.

M-au lasat iar prada inocentei
ce mi-a acoperit sufletul
ascuns in pustiu.

Ma pierd in versuri,
emotii si pasiuni.
Sunt partasa unui curent neintrerupt
de inspiratie...

Doar ochii tai
pot fi zariti in mintea mea acum.
Sunt doua nestemate
cu puterea carora
imi hranesc sufletul
in tacerea noptii.

Ochii tai,
poet fara pereche...

joi, 20 octombrie 2011

Trupuri...

In bratele tale ma pierd,
iubite...
Ma contopesc cu tine
si inima mea
se lasa condusa
de a ta.
Ne risipim trupurile
precum nisipul
in bataia calma
a vantului.
Ne intalnim dincolo
de barierele luminii,
in noaptea ce pare
sa ne ocroteasca
visele noastre tulburi.
Trupurile noastre
se recompun apoi
din stele si din mare
si devenim
doua gheme de lumina
ce strabat galaxia
pentru a imprastia
fericire...

miercuri, 19 octombrie 2011

Ploaia

Daca m-as putea
metamorfoza,
mi-as dori sa renunt
la conditia umana
ce ma limiteaza
si sa ma transform
in lacrimi de ploaie.
Sa cobor din cer
si sa-mi imprastii
picaturile peste chipul tau
in tacerea noptii.
Ti-as oferi
mangaierile mele suave
si as patrunde in tine
sub vraja lunii.
Ai simiti cum
iti injectez venele
cu pasiune
si cum imi revars
sentimentele
pe trupul tau
dezgolit.
Ne-am impreuna
sufletele, iubite
si noaptea
ne-ar pecetlui iubirea
prin misterul ei.

Fericirea noastra...

Suntem prizonieri
ai propriilor universuri.
Trupurile ne tin sufletele
captive in niste
carapace pietrificate.
Reusim sa evadam
in nestire si noaptea
e martora
puritatii noastre.
Ne materializam iubirea
si ne umplem sufletele
cu fericire...
...fericirea noastra...

marți, 18 octombrie 2011

Cred...

As vrea ca macar o clipa sa imi strapungi inima cu o sageata de pasiune, sa ma lasi sa ma strecor langa sufletul tau si sa ii simt caldura. Mi-as dori sa palpaie in mine dorinta de a trai vesnic fara nicio remuscare sau indoiala, sa fiu o parte din universul tau de ganduri si sa ma tradeze, de fiecare data cand imi apari in minte, zambetul.
Esti departe, si ar trebui sa nu fi nici macar ultimul gand ce imi strabate mintea.
Continui sa gandesc cu inima si sa uit de ratiunea care ar trebui sa imi calauzeasca fiecare sentiment. Ma hranesc cu minciuni si vise pe care urmeaza sa le spulberi.
Simt durerea virusandu-mi sangele si fiecare os din corp cum mi se frange.
Adevarul e crunt.
Eu cred ca...te iubesc!

Catre suflet...

Sunt mii de cuvinte ce imi strabat mintea acum, dar prefer sa le tin ascunse.
Acum sunt pedepsita de propriul suflet. Ma cearta pentru ca l-am facut iar sa sufere. I-am promis ca nu voi mai face nimic gresit, ca nu ma voi mai pierde printre iluzii, ca nu voi mai cauta ceva ce nu pot obtine. L-am tradat si acum ma cearta.
Sunt biciuita de propriile greseli si nici macar curcubeul nu ma mai face sa zambesc.

"Imi pare rau, suflete, daca am gresit cand am spus ce am gandit. Stiu ca acum plangi din cauza mea. Promit sa nu mai gresesc si sunt sigura ca ma voi revansa intr-un fel fata de tine."

Cuvinte ce nu trebuiau sa fie marturisite...

Mi-as dori sa ma scald
in privirea ta calda,
sa ma pierd
printre saruturi lungi, si
doar luna sa ne vada
cum ne traim iubirea.

Esti cerul albastru
fara nori,
esti ploaia ce curge
precum niste lacrimi
de cristal,
esti o energie puternica
ce ma face sa merg
inainte si sa zambesc,
esti o parte
dintr-un vis perfect
ce ma tine in viata
cand am momente in care

simt ca ma
prabusesc,
esti lumina ce vreau
sa imi stea vesnic aprinsa
deasupra capului,
esti curcubeul ce apare
pe bulevard dupa furtuna,
esti zapada ce vreau
sa imi mangaie chipul
in fiecare minut
al iernii,
esti glasul pe care
nu m-as satura sa il ascult
zicandu-mi
in fiecare zi din
lungul meu drum
catre eternitate
"Buna dimineata!",
esti sufletul langa care
vreau sa il asez
pe al meu,

esti un ideal...

Sunt o ciudata
care te place...
Poti sa ma judeci
cat vrei.
Nu te condamn.
Am gresit din nou
si suport consecintele.

Realitatea

Sunt clipe ce imi doresc
sa devina eterne.
Sunt figuri ce mi-as dori
sa mi se intipareasca
vesnic
in minte.
Sunt momente in care
mi-as dori
sa fii aici
si sa nu pleci nicicand.
Realitatea ne desparte
de fiecare data.
Realitatea asta banala
imi chinuie fiecare
parte din suflet
prin crudele ei reguli
si prin vagile ei dimensiuni.
Am atatea dorinte
ce se vor pierde in lantul lung
de lucruri neadeverite,
atatea vorbe ce nu vor fi nicicand
rostite, ci ascunse…
Realitatea ma impiedica
sa le marturisesc,
realitate crunta in care
sunt captiva astazi.

S-au pierdut noptile noastre, iubite...

Caut zorile
de alta data cand
ma pierdeam printre
versurile tale.
Ma rupeam din
realitatea banala
si patrundeam
in universul pe care
il creasesi pentru mine.

S-au departat toate...
S-au scurs clipele
frante din
eternitatea iubirii.

S-au pierdut
noptile nostre,
iubite.

Betie...

Iti sprijini capul
pe umarul meu
iubite,
si mainile noastre
se impreuneaza
sub privirile galbene
ale lunii.
Sub cerul ca de sticla
stam pierduti
intr-un romantism
incurabil.
Ma pierd
in privirea ta
si tanjesc dupa gustul
buzelor tale.
Le sorb parfumul
si ma imbat
cu fericire.

vineri, 14 octombrie 2011

Prapastie

Vantul ma loveste cu putere si ma impinge catre necunoscut.
Nu imi e teama de nimic. Am acceptat brutalitatea ce defineste lumea asta. Mi-am schimbat inima cu una mai dura si nu ma mai las rapusa de niciun lucru si de nicio persoana.
Ajung langa o prapastie si ma apropii de margine. Ii observ adancimea.
Realizez ca nu e o prapastie obisnuita. E chiar sufletul meu...
Nu stiam ca sunt atat de multe dimensiuni acolo. Cred ca nu le cunosc pe toate inca si, cu siguranta timpul va determina altele sa se formeze.
Sunt o fiinta plina de enigme...

Dor...

Te asezi in spatele panzei de matase si ma lasi sa iti vad doar umbra.
O privesc timp de cateva secunde. Imi e de ajuns. Dai nastere in mine unui curent ce imi strabate fiecare parte a sufletului si care poarta cu sine pulberea unui sentiment de care imi era dor...dragostea...
Te descopar din nou, de data asta din spatele peretelui de matase si imi zambesti. Imi era dor de zambetul tau...

Tot ce mi-a ramas

E tarziu si gandul
imi zboara aiurea.
Imi apar in minte
tot felul de cuvinte.
Sunt pasagera
intr-un vortex
al propriilor sentimente.
Ma definesc
si ma simt
un calator
in propria lume
a misterelor launtrice.
Ma redescopar
la fiecare pas.
Si sunt tot eu,
sunt tot ce mi-a ramas.

Nu vreau!

Nu vreau sa fiu trecatoare prin timp degeaba
Nu vreau sa mi se dea sfaturi cand gresesc
Nu vreau sa ma vada nimeni cand plang
Nu vreau sa mai gresesc
Nu vreau sa mai pierd nimic
Nu vreau sa ma pierd pe mine
Nu vreau sa zbor
Nu vreau sa ma impiedic de obstacole
Nu vreau sa tac
Nu vreau sa ma las rapusa de altii
Nu vreau sa pleci
Nu vreau sa fiu singura la nesfarsit...

Doar noi...

Suntem doar noi
intr-o camera goala.
Iti simt caldura langa trupul meu.
Imi invelesc inima cu a ta
si o simt cum bate in mine.

Te privesc in ochi din nou
si timpul se opreste in loc.
Imi mangai chipul
si apoi imi cuprinzi mana
intr-a ta.

Suntem ca doi pelerini
intr-o calatorie spre luna.
Ne petrecem iubirea
si ne dorim sa zambim
vesnic.

Doar noi pasim pe calea
presarata cu roua
si diminetile sunt
mai frumoase
pentru ca tu esti
langa mine...
Si suntem doar noi,
noi doi...