Dor...

Te asezi in spatele panzei de matase si ma lasi sa iti vad doar umbra.
O privesc timp de cateva secunde. Imi e de ajuns. Dai nastere in mine unui curent ce imi strabate fiecare parte a sufletului si care poarta cu sine pulberea unui sentiment de care imi era dor...dragostea...
Te descopar din nou, de data asta din spatele peretelui de matase si imi zambesti. Imi era dor de zambetul tau...