Prapastie

Vantul ma loveste cu putere si ma impinge catre necunoscut.
Nu imi e teama de nimic. Am acceptat brutalitatea ce defineste lumea asta. Mi-am schimbat inima cu una mai dura si nu ma mai las rapusa de niciun lucru si de nicio persoana.
Ajung langa o prapastie si ma apropii de margine. Ii observ adancimea.
Realizez ca nu e o prapastie obisnuita. E chiar sufletul meu...
Nu stiam ca sunt atat de multe dimensiuni acolo. Cred ca nu le cunosc pe toate inca si, cu siguranta timpul va determina altele sa se formeze.
Sunt o fiinta plina de enigme...