Cand nu esti tu...

Cand nu esti tu, sunt numai umbre in jurul meu. Cand petrec ceva timp vorbind cu tine, parca sunt altcineva, parca ma vindec de sentimentele incarcate de intuneric ce imi bantuie uneori mintea si inima.
Chestia ciudata e ca mi-ai intrat in suflet si nu pot sa te scot deloc de acolo. Nici daca as incuia toate amintirile cu tine intr-un dulap pecetluit cu mii de incuietori.
Crede-ma ca am incercat asta odata si nu a mers... E asa de ciudat modul in cre mi te afisezi in fata ochilor de fiecare data cand am nevoie de cineva care sa ma asculte... E doar o simpla iluzie, dar, chiar si asa, ma ajuta sa merg mai departe...

Stai! Ce tot spun eu aici?!
Iubirea e platonica...nici nu stiu de ce mai vorbesc despre ea. Eu eram cea care statea impotriva ei. A trebuit sa apari tu si sa darami zidul ala din fata mea care ma mentinea intacta.
Acum m-a lovit iubirea asta ciudata, de care nu mai pot sa scap...