El si Ea

Ea, o fiinta cu suflet nobil, el...un baiat cu un puternic si necontenit spirit al justitiei. S- au intalnit intamplator pe strada, ea indreptandu-se catre magazinul cu cercei si el catre noua librarie.
Ea se indrepta spre semafor, insa nu observase culoarea rosie a acestuia. El o striga din spate, avertizand-o, dar fata nu il auzi, fiind concentrata asupra unui clasor cu timbre pe care il tinea in mana.

Ea se apropie cu pasi repezi spre trecerea de pietoni, nesocotind culoarea semaforului. Vazand-o, el merse catre ea, punandu-i mana usor pe umar, si apoi oprind-o din drum.
- Stai, e rosu! Doar nu vrei sa iti pierzi viata din cauza vreunui nebun care ar putea trece in viteza cu masina.
- Oh! exclama ea. Nu vreau. Am fost atat de concentrata asupra albumului cu timbre, incat am uitat sa ma asigur. Ce minte secatuita am!
- Stai linistita, si mie mi se mai intampla asta, spuse el cu un glas dulce si armonios.
Ea nu putu sa nu observe ochii lui caprui, a caror culoare semana cu cea a cojii de aluna. Chipul lui senin ii conferea incredere si incepu imediat sa simta o deosebita predilectie fata de el.
O senzatie tulburatoare ii strabatu sufletul imediat ce isi intorsese privirea catre a lui. Au stat nemiscati timp de cinci minute. Inima ei batea cu putere, incat parca vroia sa ii iasa din piept si sa se aseze langa a lui. El ii zambi, cu acel suras plin de farmec, care o lasa fara cuvinte.
Vantul incepu usor sa adie, florile din pomi scuturandu-se, acest peisaj fiind asemenea unei ploi parfumate, si asternandu-se incet pe pamant. El nu spunea nimic, ea tacea. Doar ochii lor pareau sa vorbeasca intr-un limbaj cunoscut numai de ei doi. Apoi, sub privirile soarelui care parea sa fie un martor al sentimentelor ce incepeau sa se infiripe, el ii lua mana si se oferi sa o insoteasca spre magazinul cu cercei.
Ea accepta, fiind surprinsa si in acelasi timp incantata de amabilitatea lui. Ii multumise de o gramada de ori pentru ca ii salvase viata si de fiecare data el o incanta cu un zambet sublim.
Se pierdeau unul in ochii celuilalt, stand atat de apropiati, incat bataia inimii unuia isi gasea ecoul in trupul celuilalt.
Ajunsesera in sfarsit la magazinul cu cercei, si venise vremea ca el sa isi ia la revedere de la ea, insa nu putu. O insoti in magazin si alesesera impreuna doua perechi, pe care el se oferi sa le plateasca, dovedind astfel ca este un adevarat gentleman.
Iesind, ea ii mai multumi inca o data si promisese ca se va revansa.
- Mi-a facut o mare placere sa te cunosc! zise el folosind un ton bland, calm si placut. Parca glasul lui era asemenea unei muzici cantate de un flaut. Sublim, mirific era totul in jurul lor. Nu mai conta nimic altceva, decat ei...
Isi lua la revedere, sperand amandoi ca destinul le va mai face posibila o a doua intalnire.
Ea era nespus de fericita ca intalnise un asemenea om cu un caracter binevoitor, cu un suflet dominat de o bunatate si de o noblete deosebite.
Ajunsa acasa, nu ezita sa noteze despre aceasta intrevedere neprevazuta, insa deosebita, in jurnalul ei, pe care il considera un lucru indispensabil.